fbpx

Conf. univ. Radu Vancu: ”Cea mai proastă soluție cu putință pentru ICR. E distrugerea definitivă”

Sursă foto: Facebook/Radu Vancu

Radu Vancu, conferențiar la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, atrage atenția asupra situației de la Institutul Cultural Român și acuză autoritățile că au ales ”cea mai proastă soluție cu putință.”

Ce spune Radu Vancu:

Ce veste proastă – și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu cu putință în privința Institutului Cultural Român.
A fost cea mai eficientă instituție culturală românească pe care am avut-o vreodată, sub Horia-Roman Patapievici. Din 2012, după înlăturarea lui Patapievici & preluarea ICR de la Președinție la Parlament, ICR a căzut în derizoriu & ridicol. Am scris despre asta, am pornit o petiție împreună cu Mircea Cărtărescu, au semnat vreo 4.000 de oameni, am cerut preluarea ICR înapoi la Președinție (pentru a fi apolitic) & reconstruirea lui pe fundamente similare celor din mandatul Patapievici.
În februarie 2016, președintele Iohannis ne-a transmis că, atunci când va avea un guvern favorabil, va trece o lege prin care ICR să revină la Președinție. După alegerile de anul trecut, am retransmis înspre Cotroceni, așa cum am scris și aici, petiția respectivă.
Am primit răspuns de la Administrația Prezidențială – confirma primirea petiției. Nu am mai primit apoi nici un alt răspuns. Am fost, totuși, liniștit: am crezut că, așa cum se precizase în 2016, se lucrează la o lege care să ducă înapoi ICR la Președinție.
Ei bine, s-a ajuns la cea mai proastă variantă imaginabilă: ICR nu doar că nu se depolitizează, trecând înapoi sub Președinție. Dar se duce în cea mai politizată zonă imaginabilă – trecând direct la Guvern.
Ba mai mult, conducerea actuală a ICR (foarte slabă, inutil de spus) rămâne pe post sine die.
Repet: e cea mai proastă soluție cu putință. E distrugerea definitivă a ICR. Nu înțeleg de ce s-a ajuns aici. Și nu înțeleg de ce nu se poate pur și simplu reface ceea ce am văzut cu toții că a funcționat: un ICR sub Președinție, protejat pe cât posibil mai mult de presiuni politice, lăsat să își facă treaba în liniște.
Sunt deopotrivă dezgustat & furios. Dar asta contează mai puțin. Sper că, în al 13-lea ceas, cineva se va trezi – și nu va lăsa se întâmple oroarea asta. E păcat de cele câteva zeci de profesioniști de prima mână care au mai rămas în ICR. E păcat de ICR însuși, care a funcționat admirabil vreme de 7 ani, între 2005 și 2012 (n-o spunem noi, o spun toți partenerii străini care au lucrat cu ICR).
E păcat, în fine, de cultura asta – admirabilă prin ce produce, dezastruoasă ca administrare instituțională.
Repet ce am strigat de sute de ori pe străzi: România, trezește-te! Măcar cultural, dacă nu altfel.

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.