fbpx

Elisabeta Rizea, simbolul rezistenței anticomuniste

În cadrul Făgăraș Fest, oaspeții au avut parte de un tur ghidat la Casa Memorială Elisabeta Rizea, condusă de profesor Ion Berevoianu. Strănepotul luptătoarei, Bogdan Vârvoreanu , prezent și el la activitatea culturală a punctat necesitatea studierii perioadei comuniste și eroilor ascunși, care s-au sacrificat pentru libertate cât și importanța evocării trecutului,  prin acte educative și vizite la Case Memoriale.

Elisabeta Rizea a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu- Arnăuțoiu. A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în  1952 și 1961. A executat 12 ani de închisoare. Ancheta comunistă asupra ei se declanșează odată cu fenomenul Frații Arnăuțoiu. Aceștia depun jurăminte față de țară și fiind izgoniți, se retrag ca unică variantă în pădure.  Un rol capital în împiedicarea  opresiunii comuniste l-au jucat oamenii din satul muscelean Nucșoara. Aceștia și-au apărat patrioții și au dat dodavă de acte curajoase, ascunzându-i în pădure pentru 9 ani.  

Elisabeta Rizea a ajutat grupul de rezistență prin transmiterea mesajelor importante, îmbrăcăminte și hrană.

A fost numită “dușman al poporului”, iar gospodăria etichetată drept “casă de bandiți”, apelative ce constituiau cele mai grave acuzații într-un stat comunist. A fost in cele din urmă prinsă de miliție, condamnată la 7 ani de închisoare. În faimoasa inchisoare de la Pitești, Elisabeta Rizea a fost pusă în lanțuri și închisă în celula de maximă securitate.

Eliberată în primăvara anului 1958, Elisabeta continuă sa ia legătura cu ofițerii din Rezistență  prin intermediul unei „casuțe poștale” din scorbura unui copac din Valea Morii. Cand conducătorul rezistenței anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat in 1961, Elisabeta Rizea este arestată din nou si sentința îi este prelungită cu încă 25 de ani.

A fost transferată la închisoarea Mislea, închisoarea centrală a femeilor deținute  politic, unde a stat închisă  alaturi  de zeci de femei legionare.

În timpul încarcerării, a fost torturată  pentru ideile ei. A fost atârnată  cu părul de un cârlig si bătută  până  la pierderea cunoștintei.

“După  ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băț până  la sânge. Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Imi făceam cruce cu limba în cerul gurii și  mă  rugam la Dumnezeu să mă  ajute să nu spun nimic”.

Elisabeta Rizea a plecat dintre noi la 4 octombrie 2003, la vârsta de 91 ani. „Trei zile dacă mai trăiesc, da’vreau să știu că s-a limpezit lumea” – spunea Elisabeta Rizea, ne precizează sursa unițischimbăm.ro

Într-un mini-interviu acord pentru educație privată.ro, Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea a subliniat importanța studierii în școli a perioadei comuniste și a simbolulilor care și-au dorit schimbarea, cu prețul vieții. 

Reporter: Cum credeți ca ar trebui să le explicăm elevilor de vârstă mică spre mijlocie despre perioada comunistă? Care credeți că ar trebui să fie abordarea?

Bogdan Vârvoreanu :Cred că cea mai bună abordare ar fi la fața locului, ar percepe altfel, prin esență. Ar putea să vadă traseul unui grup anticomunist, de unde au plecat, unde locuiau, cum au fost trădați. Spre exemplu, în acest proiect Casa Elisabeta Rizea ne chinuim să construim o sală de expoziții pentru elevi, unde pot beneficia de documentația necesară și unde li se poate explica în detaliu ce s-a întâmplat.

 Reporter: Cu ce credeți că și-ar fi dorit mătușa dumneavoastră să rămână oamenii după moartea sa?

Bogdan Vârvoreanu: Cred că cel mai mult și-ar fi dorit ca memoria ei să fie scoasă la lumină și oamenii să cunoască realitatea, fix cum s-a întâmplat. Să știe chinurile prin care au trecut, sprijinul care le-a fost oferit de săteni și să realizeze că unii au plătit cu viața chiar, prin execuții. Avem în proiectul de amenajare și consolidare al acestei case și o sală de expoziție, unde vor fi prezente mai multe materiale care vor ține amintirea Elisabetei vie. Consider că așa ar fi cel mai bine pentru toți, inclusiv pentru comunitatea de aici care are nevoie de asta.

 Reporter: Ce spuneți despre faptul că în manualele de istorie nu prea sunt pomeniți acești eroi ascunși ai perioadei comuniste? Credeți că ar trebui să fie incluși în materia obligatorie?

Bogdan Vârvoreanu: Cred ca acest pas trebuia făcut cu mult timp în urmă. Și știu că este foarte mult volum ca materie, însă trei pagini, patru pagini se pot pune. Cred că această latură, a oamenilor care s-au jerfit pentru țară, trebuie adusă la suprafață. Au trecut atâția ani de la revoluție și mi se pare strigător la cer că încă nu există câteva paginii dedicate acestor oameni. 

Reporter: Maria Grigore