Închide
Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, afirmă că îi este greu să înțeleagă de ce unii profesori distribuie în spațiul public ”perle” de la examene. Oficialul spune că ”perlele” elevilor reprezintă și un rezultat al activității cadrelor didactice.
”Mi a fost greu întotdeauna să înțeleg în cazul cazul acestor perle care ar fi motivele pe pentru care le-ai difuza în spațiul public. Nu știu. Dacă dacă ne referim la ele ca niște prilejuri de glume, atunci pot să înțeleg. Dar în cele din urmă și perlele acestea reflectă tot munca profesorilor, care, evident, nu sunt aceiași care le difuzează, dar tot din aceeași categorie fac parte”, a declarat Sorin Ion, în emisiunea ”Viitor pentru România”, realizată de Nicoleta Călugăreanu la Prima News.
”Uneorim aceste perle mai reflectă și munca profesorului pe lângă ce-și propune un elev să facă în viața lui și ce să facă la școală. Nu aș vedea perlele ca fiind neapărat o vulnerabilitate a sistemului educațional. Sunt alte vulnerabilități mai importante”, a adăugat secretarul de stat.
Copiii au o naivitate firească, iar din această naivitate se nasc uneori răspunsuri care stârnesc zâmbete. A transforma însă aceste „perle” în motive de batjocură la adresa profesorilor este o profundă nedreptate. Ele nu demonstrează lipsa de competență a cadrului didactic, ci faptul că fiecare copil gândește, înțelege și se exprimă diferit. Nimeni nu poate anticipa toate formulările sau toate interpretările pe care le poate avea un elev. Cu toate acestea, profesorul este pus la zid, ridiculizat în spațiul public și transformat în țap ispășitor pentru orice neajuns al sistemului. Este o metodă convenabilă de a discredita o profesie esențială și de a obișnui societatea cu ideea că profesorul merită tot mai puțin respect, tot mai puțină încredere și, în cele din urmă, o salarizare tot mai nedreaptă. Când imaginea unei profesii este compromisă în mod repetat, devine mult mai ușor să fie ignorate drepturile celor care o exercită. Perlele elevilor au existat dintotdeauna și vor exista mereu. Ele fac parte din procesul firesc al învățării. Ceea ce nu este firesc este folosirea lor ca instrument de umilire a profesorilor și de depreciere a valorii muncii lor.
Problema este că aceeași activitate a profesorului produce, în aceeași clasă, rezultate foarte bune, bune, mediocre și, uneori, „perle”. Tocmai de aceea, a susține că perlele reflectă munca profesorului este o concluzie lipsită de logică. Paradoxal, afirmația aceasta este ea însăși o adevărată „perlă”. Probabil că autorul ei are nevoie de mai multă înțelegere a ceea ce înseamnă, în realitate, munca unui profesor înainte de a emite astfel de judecăți.
….nu vin din sistemul de educație în mod clasic, însă, activitățile prestate au loc în școli în baza un protocoale de colaborare.
Ceea ce am observat, ceea ce mi-au spus foarte des copiii suna cam așa: nu mă ajuta nimeni la teme (acasă), nu mă întreabă nimeni cum mi-a fost ziua, daca am înțeles, daca mi-a plăcut (acasă), mama (de cele mai multe ori) mă trezește, îmi dă ceva dulce să mănânc (?!!?)și apoi mă trimite la școală, ea după se uită la tv sau pe tt, ai mei (familia) mi-au spus că: „școala vieții contează, nu hârtiile, cu alea te ștergi la….!”, „să învăț că prostul, de ce? Că să fiu putini bani? Da’ pot sa fac șmecherii, am văzut eu….!”. Aici tot profesorii sunt vinovați ?
Acum ceva timp am avut ocazia sa stau de vorbă cu o doamna, activista într-un domeniu, care susținea sus și tare cat de vinovați sunt profesorii pentru x, y, z. Am întrebat-o, dar copiii de profesori, când părinții sunt conectați la sde mii de cursuri, fac sde mii de hârtii până la ore imposibile din noapte, nu pot sa meargă la deschiderea/închiderea/premierea de an scolar, cum se simt? Dar copiii de profesori care nu pot merge în weekend undeva frumos pt că părinții trebuie sa participe la nu știu ce întâlniri MUSAI, cum se simt? Dar copiii de profesori care văd că bugetul familiei este afectat de: trebuie mama sa îl ajute și pe x că nu are și ai lui au zis că nu îl mai trimit la școală….sau, trebuia mama sa ii cumpere și ei o pereche de pantofi, altfel nu vine la absolvire…etc etc, cum se simt cand ajung oe planul 2 ?
Alt ex: zilele trecute, 2 copii, clasa primara relativ aproape de mine se certau pentru nu știu ce joc, unul dintre ei: f…I morții……sa îmi s..I p…a! Mă îndoiesc că e vina unui profesor pentru acest limbaj ! Unde au învățat? Vă zic eu, tor că răspuns din partea unui elev, cl a4a: „dar tata înjură! Tata când se supără, doamna, sa vedeți ce spune…….!” Ce înțeleg de aici: tatăl e persoana din afara sistemului de educație, tatăl despre care se menționează NU ESTE CADRU DIDACTIC!
Că să nu o lungesc mai mult decât am făcut-o deja: dar familiile, când le responsabilizam ???
P.S. vin din asistenta sociala, știu ce spun…oricând cu drag putem continua