Închide
de Marcel Bartic, profesor de istorie
Clopoțelul sunase de vreo două minute dar năpârstocii de la V-a B încă se mai foiau prin clasă căutându-și, chipurile, vreun caiet sau vreun manual uitat în ghiozdan. Ei, ce caiet, domnule, vă dați seama, de fapt prilej pentru încă un pic de hârjoneală și alergătură prin clasă. Doamna, mi-a luat Popescu stiloul și nu mai vrea să mi-l dea înapoi! Ba era al meu, nu știi tu, mi l-ai luat din greșeală! Doamna! Cristea nu mă lasă în pace, se strâmbă încontinuu la mine! Nu mă strâmb, doamna, doar îi demonstram cum arată inteligența! Și dă-i, hi, hi, hi, ha, ha, ha… Măi, copii, gata, hai ca s-a sunat, toată lumea în bănci! Cristea, treci în bancă! Am înțeles, îi arăți inteligența în pauză, bine? Răzvan, lasă culegerea aia, avem dirigenție, e vineri azi, ai uitat?
Ei, ce să le faci? N-ai cum să te superi pe ei. Ți-e drag să-i asculți, să-i privești, să râzi cot la cot cu ei de toate drăciile pe care le fac si le spun pe bandă rulantă. Unde nu mai pui că era și ultima oră și răbdarea lor era cam pe sponci.
Ia spuneți, fraților, cum a fost săptămâna asta pentru voi? Galbenă? Cum adică galbenă, Mariusică? Am înțeles, deci nici foarte grozavă, nici prea catastrofală. Sigur că da, e logic. N-ați mai dat testul la mate. Bine, acuma să nu credeți că scăpați de el, puneți mâna și vă pregătiți! Da, Miruna? Dacă ai absență la sport pe marți? Ia stai să mă uit. Da, uite ca e. Da ce-ai pățit, de ce nu te-ai dus, ce s-a întâmplat? A, n-ai avut echipamentul la tine? Păi, trebuia să mergi să-i spui domnului de sport!
Gata, ia fiți atenți, mi-a venit o idee pentru ora de azi. Hai să ne jucam un pic! Nu, nu cu mingea, Popescule, nu acum și nu în clasă, ți-am spus de un catralion de ori! Nu, uite, am aici câteva cartonașe pe care am scrise câteva întrebări. Vă împărțiți în echipe de câte doi și răspundeți la întrebările scrise acolo. Bine? După care, schimbați cartonașele între voi. A înțeles toată lumea? Excelent! Hai!
Ia să văd, vouă ce întrebare v-a picat? „Ce-ar posta Napoleon pe Instagram dacă ar trăi în zilele noastre?” Aha, acu să vă văd! Ia, voi acolo, ce întrebare aveți? „Care e primul lucru pe care l-ai face dacă ai fi președintele țării?”. Te duci la schi? Serios? Copile, te uiți prea mult la știri, ia vezi, poate găsești o idee mai bună!
Hei, acolo, în spate? Ce-ați nimerit? A, ce-ați face dacă ați câștiga zece mii de euro? A, ce întrebare, zău c-aș avea și eu vreo douăzeci de răspunsuri aicea! Ia zi, Cristea, ce-ai face tu cu zece mii de euro? Îți tragi un KFC pe persoană fizică? Ai, nu mă înnebuni! Măi, băiete, eu aș fi oleacă mai atentă la ce mănânci, nu glumesc, aia nu e mâncare, ăla e numa plastic învelit frumos. Nu glumesc, ar trebui să avem o discuție odată și despre ce și cum mâncați.
Sorine, e rândul tău! Hai, că e amuzant! Ia zi, ce-ai face tu cu zece mii de euro, că eu am o listă întreagă! Nu-mi zi că-ți iei și tu vreun McDonald’s ceva, că leșin aicea.
Hai, bre, de ce taci? E imposibil să n-ai tu vreo idee, că sunteți izvor nesecat din câte văd!
– Doamna…
Da, Sorine, ia uimește-mă!
– Doamna! Eu, dacă aș avea zece mii de euro, aș angaja un avocat să-i împace la loc pe părinții mei. Să se întoarcă tata acasă. Să stăm iar la masă cu toții cum stăteam până acuma. Și să vorbim, să mă întrebe cum a fost la școală și să mă facă să râd cum făceam noi odată. Să nu se mai certe între ei și să nu mă mai plimbe în fiecare lună de la unul la altul. Să nu mai țipe. Să mergem iar în excursii la munte.
Doamna, eu dacă aș avea zece mii de euro, mi-aș cumpăra familia înapoi.
Clopoțelul a sunat așa, parcă dintr-odată, timid și anemic. Hărmălaia a izbucnit fără avertisment, ca și cum ar fi apăsat cineva pe un buton. Gata școala pe azi! Yeeey! Ce azi, mă, gata pe toată săptămâna! Weekend! Hai acasă! Năpârstocii de la clasa a V-a B și-au strâns lucrurile în grabă și au dat năvală spre ușă.
La revedere, doamna! La revedere! Ne vedem luni!
La revedere, dragilor!
Ce bine! Acum s-a făcut liniște. În sfârșit. Ora de dirigenție s-a terminat iar cu ea încă o săptămână de școală.
Iar doamna diriginta a putut să-l ia în brațe pe Sorin și să stea așa minute întregi, fără să spună nimic.
Vei fi bine, copile.
Ai sa vezi. Vei fi bine.
Într-o zi…
Articol susținut de 
