Închide
Am avut onoarea şi bucuria să o cunoaştem pe Frau dincolo de clasă, să o descoperim şi să o ascultăm cu entuziasm. Unul dintre mottourile în care crede cu tărie “Tratează-i pe ceilalţi cu acelaşi respect cu care vrei să fii tratat” o clasează printre profesorii responsabili, atenţi şi implicaţi.
Când ai debutat în profesia de cadru didactic? Ce te-a motivat și care au fost dorințele profesionale la început de drum?
Pasiunea pentru această meserie a început încă din copilărie, când mă jucam cu vecinii şi prietenii mei “de-a şcoala”. Aveam catalog, îi notam pe toţi, eu eram profesorul care preda şi îmi imaginam că ei sunt la şcoală în bănci, îi ascultam şi le treceam note în catalog. Uneori, mă jucam şi singură cu păpuşile, le puneam note, absenţe, le predam. Când învăţam ceva interesant la o materie, mă duceam acasă, mă transformam în profesoară şi predam lecţia respectivă. Îmi amintesc că predam în special limbi străine, franceză şi engleză la început. Astfel, am învăţat multe cuvinte în limbile străine pentru că dorind să le arăt o imagine elevilor mei fictivi sau să îi învăţ ceva, mi se întâmpla să nu ştiu un cuvânt şi îmi hrăneam curiozitatea căutând mereu cuvintele în dicţionar. Joaca m-a ajutat să îmi dezvolt vocabularul şi abilităţile de comunicare în limbile engleză şi franceză. Anii au trecut, iar în liceu, profesoara mea de latină îmi spunea mereu că mi s-ar potrivi meseria de profesoară. Dupa absolvirea facultăţii, primul meu job a fost de profesoară la o şcoală privată. Treptat, totul a venit de la sine, nu mă imaginam lucrând în alt domeniu, cred cu tărie că meseria m-a ales pe mine, nu eu am ales-o pe ea.
Carmen Ruşanu: “Profesorul trebuie să stimuleze şi să încurajeze minţile tinere pe care le învaţă.”
De cât timp colaboraţi cu Şcoala Internaţională King George?
Cu Şcoala Internaţională King George colaborez din anul 2018. Am venit cu toată deschiderea şi devotamentul şi m-am bucurat să găsesc aici o echipă solidă, puternică, cu oameni bine pregătiţi şi devotaţi profesiei. Meseria de profesor este dinamică, frumoasă şi plină de provocări, de aceea ne menţinem tineri. 😊
Cum sunt elevii într-o şcoală privată? Prin ce metode i-aţi atras spre limba şi literatura germană?
Copiii sunt la fel şi în şcolile private şi în şcolile de stat, singura diferenta la care mă pot gândi acum este faptul că cei din şcolile private provin din familii cu o stare materială mai bună, ceea ce la şcolile de stat nu este valabil peste tot. În cadrul şcolilor de stat, am lucrat şi cu copii din medii defavorizate şi a fost o experienţă frumoasă, a fost o lecţie de viaţă pentru mine şi păstrez cu drag amintirea acelor ani. Timp de un an am lucrat cu elevii din programul “A doua şansă”, iar conştiinciozitatea lor, forţa şi dorinţa de a-şi continua studiile erau admirabile. Erau persoane cu familii şi slujbe care îşi făceau timp să vină la şcoală de după amiază, bucuroşi că li se dăduse această oportunitate.
Metode prin care îi atrag pe elevii mei spre limba germană?
Variate, cred (râde…) Încerc să ţin pasul cu ceea ce le place lor, noi suntem o echipă, o echipă în care învăţăm unii de la alţii. Eu îi învăţ germană şi ei mă învaţă despre ceea ce este “în trend” în rândurile copiilor şi adolescenţilor. Îmi povestesc despre hobbyurile lor şi încerc să inserez în lecţiile mele cât mai multe cuvinte şi activităţi care să conţină interesele lor; încerc să fac cât mai multe jocuri de rol. Din fericire, predarea unei limbi străine presupune multe activităţi creative şi comunicative. Profesorul trebuie să stimuleze şi să încurajeze minţile tinere pe care le învaţă. Atunci când intru în clasă, mă simt ca şi când aş intra într-o sală de spectacol, unde trebuie să ţin o reprezentaţie atrăgătoare pentru publicul meu, iar până la final să îl şi angrenez în activităţile mele. Este ca o piesă de teatru modern, cred. Copiii sunt cei mai sinceri şi cei care se plictisesc cel mai repede, tocmai de aceea trebuie să fii (şi) spontan. Pentru mine este foarte important ca elevii mei să îşi însuşească noţiunile predate, dar şi mai important este ca ei să folosească în mod independent ceea ce au învăţat. Îmi place să îi aud cum mă salută în germană atunci când ne întâlnim pe holurile şcolii, cum încearcă să facă small talk în germană cu mine sau între ei sau când îmi spun ca au folosit limba germană în călătoriile din vacanţe.
Carmen Ruşanu: „Ca să înveţi o limbă străină foarte bine, trebuie să ai şi un profesor bun, dar trebuie să ai şi tu voinţă.ˮ
De ce ai ales sa studiezi limba germană?
Povestea cu învăţatul limbii germane începe în vremea adolescenţei pe când îmi plăcea foarte mult o formaţie de muzică. Formaţia aceasta era invitată des la posturile TV din Germania şi mă enervam că nu înţelegeam ce se discută. De asemenea, găseam multe reviste în limba germană în care erau articole despre ei. Şi astfel, mi-am dorit să învăţ limba germană, să înţeleg ce spun preferaţii mei de atunci. Ei sunt americani, însă, în Germania cum sunt dublate filmele şi interviurile, totul era transmis în limba germană.
De asemenea, am avut noroc că aveam o profesoară bună în liceu, care călătorea în Germania şi ne povestea cum este viaţa acolo, ne spunea ce vestimentaţie aveau adolescenţii atunci, dacă ne asemănam cu ei, ne stimula să citim informaţii despre cultura şi civilizaţia germană. Dacă în clasele I-VIII am studiat limba engleză şi limba franceză, din liceu am început să studiez limba germană, iar în facultate am aprofundat-o. Iubesc limbile străine, mai ales că îmi place să călătoresc şi am observat pe pielea mea că este un atu când mergi într-o altă ţară să ştii limba respectivă. Ca să înveţi o limbă străină foarte bine, trebuie să ai şi un profesor bun, dar trebuie să ai şi tu voinţă, să fii motivat aşa cum eram eu motivată să pot vorbi în limba germana în călătorii şi să înţeleg ceea ce spuneau cântăreţii mei preferaţi. La toate acestea se adaugă mult mult exerciţiu, studiu, conversaţie, discuţii cu vorbitori nativi, pe cât se poate să şi gândeşti în limba pe care o studiezi, să fii înconjurat de limba pe care o studiezi.
Carmen Ruşanu: „Ich liebe dich Frau aber Deutsch ist schwer”
Cum ar trebui să decurgă un curs de limba germană pentru a face orele interactive, cu dezbateri și idei?
„Ich liebe dich Frau aber Deutsch ist schwer” [Te iubesc, Frau, dar limba germană este grea.] – imi spun uneori copiii, 😊 dar de cele mai multe ori atunci când se termină ora şi plec din clasă îmi spun, după “Auf Wiedersehen” [La revedere], fireste, doar ”ich liebe dich” – mă refer la elevii din clasele primare şi primele clase de gimnaziu. Bileţelele lor cu “declaraţii” şi desene mă bucură de fiecare dată şi oricât de obosită aş fi îmi aduc zâmbetul pe buze.
Ştiu că limba germană nu este o limbă uşoară pentru mulţi dintre elevii mei, dar, după cum am mai spus, îmi place să găsesc tot felul de metode atractive prin care să îi apropii de studiul acestei limbi. În primul rând, îi ascult pe elevii mei şi încerc să pregătesc activităţi pe baza intereselor lor. Copiii sunt deschişi, empatici, dornici să intre în jocul tău. Eu încerc să le transmit faptul că sunt un sprijin pentru ei, un partener de nădejde şi încerc să îi apropii de materia mea prin joc, prin faptul că îi ascult, îi respect. Îmi place întâi să descopăr preferinţele lor, pentru că şi eu am învăţat limba germană pentru că îmi plăcea ceva. Atunci când predau, îmbin elementele, pregătesc lecţii interactive şi dinamice. Oarecum, am intrat în jocul lor şi ei în al meu. Cred că acesta a fost norocul meu, că sunt un om jucăuş care încearcă să se plieze pe nevoile cursanţilor sai.
Cu copiii este o poveste frumoasă, copiii sunt mereu sinceri, îţi dau feedback imediat în clasă. Ei te plac sau nu te plac, sunt atraşi sau nu de ceea ce faci tu. Îi pierzi foarte repede dacă nu ştii să menţii lecţia antrenantă. Eu îmi fac un plan de lecţie înainte să intru la clasă, dar, pe parcurs se poate schimba dinamica orei, mai ales dacă am de predat gramatică. Şi când îi văd că nu sunt atenţi, ca le pierd atentia, ma repliez, inventez o activitate şi pun accent pe interacţiunea cu ei. Încerc să îi readuc în prezent, sa îi angrenez în lecţia pe care o facem.
«Se ştie că un profesor bun este cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.» Grigore Moisil
Ce înseamnă să fii un profesor bun?
Cum s-a conturat procesul și relația profesor-elev dintre tine și copiii de la clasă în aceste vremuri (şcoala online)? Ați întâmpinat dificultăți de la distanță?
Prima mea oră online a fost cu o clasă de a doua. Aveam emotii pentru ca era prima experienta de acest gen, însă, elevii mei dragi abia aşteptau să îmi împărtăşească experienţele lor şi să ne arate o frântură din viaţa lor de dincolo de şcoală. M-am gândit că aş începe prea abrupt cu lecţia din carte, era totuşi ceva nou pentru toţi, aşa că pe moment am sărit din scaunul de la birou şi i-am luat pe Olaf şi pe Zaky (o broscuţă ţestoasă de pluş pe care o cumpărasem dintr-o călătorie) şi le-am spus în germană: «Uitaţi, eu sunt aici cu Zachi şi Olaf. Voi cu cine sunteti? Îmi puteti prezenta animăluţul vostru preferat sau jucăria voastră preferată.» Astfel, în loc să încep cu lecţia de zi sau cu temele, i-am ascultat cu drag, i-am văzut că sunt dornici să îmi prezinte jucăriile lor. Iar cei mai norocoşi mi-au prezentat animalele de casă. Astfel, s-au trezit vorbind în limba germană, totul a venit natural. Cei mici sunt dornici să se joace şi nici nu simt când tu îi pui de fapt să vorbească în altă limbă. Poate doar când îi rogi să mai şi scrie, simt un mic “disconfort”, dar trece repede pentru că ei înţeleg că scrisul este important în învăţare dacă le explici acest lucru.
Am vorbit atât de mult despre prima oră pentru că mi-a plăcut foarte mult. Orele online s-au desfăşurat bine, ne-am adaptat cu toţii, iar laitmotivul era, evident, – “eşti pe mute/dă-ţi unmute”, secondat de refrenul 😊 “deschide-ţi camera”. Elevii erau dornici să îmi arate şi ce caracteristici ale aplicaţiei Zoom mai descoperiseră ei. Am învăţat împreună “cum stă treaba cu online-ul”.
Evident că noi avem nevoie de interacţiune si cei mici învaţă mult mai bine face to face, dar ei au fost înţelegători şi s-au adaptat scolii online. Pentru mine, (si) în perioada aceasta dificilă la nivel mondial, dragii mei elevi sunt EROII mei şi le-am spus acest lucru. Din timpul orelor online nu lipseau obişnuitele: “Doamnaaaa, ah teacher, of, Frau – Eu nu am ridicat mâna să răspund, voiam să vă întreb dacă vă place noul meu stilou – Voiam să vă cer voie să merg la toaletă”. La unele clase, în loc de nume, copiii au folosit sintagma “ich liebe dich Frau” sau “die beste Frau” 😊 şi normal că m-au amuzat şi emoţionat. Mă emoţionez de fiecare dată când primesc astfel de “declaraţii”.
Carmen Ruşanu: „Noi, profesorii, elevii şi părinţii trebuie să fim o echipă”
Crezi ca şcoala trebuie și/sau poate să educe?
Şcoala există pentru că trebuie să educe, însă, acest lucru îl poate face doar cu ajutorul părinţilor; noi, profesorii, elevii şi părinţii trebuie să fim o echipă. Îmi place să menţin legătura cu părinţii în ceea ce priveşte evoluţia copilului; consider că şcoala şi părinţii sunt o echipă ce lucrează pentru binele elevului.
Care sunt punctele forte ale Şcolii Internaţionale King George?
Punctele forte sunt în primul rând resursele umane, Şcoala Internaţională King George beneficiază de o echipă de profesionişti, oameni dedicaţi, care vin în sprijinul constant şi permanent al elevilor. Conducerea este foarte receptivă de fiecare dată la nevoile angajaţilor săi. Un spaţiu atractiv, resurse materiale, table interactive, calculatoare la fiecare clasă. Conducerea este foarte receptivă de fiecare dată la nevoile angajaţilor săi.
Cum v-aţi descurcat fără îmbrăţişări în perioada pandemiei?
Foarte greu. În mod normal, elevii din clasele primare mă îmbrăţişau de multe ori atunci când ne întâlneam pe holuri şi de fiecare dată când plecam din clasă. Acum au înţeles că pentru sănătatea noastră trebuie să ne îmbrăţişăm virtual sau “din depărtare”, din vorbe. Încă ne este greu pentru că nu a trecut perioada dificilă. În perioada orelor online, părinţii au început să îmi scrie emailuri sau mesaje şi să îmi mulţumească pentru că fac orele atât de atractive şi interactive pentru copiii lor. Copiii mi-au scris scrisori virtuale în care îmi spuneau că le este dor de mine şi de orele din şcoală. Mesajele acestea mă copleşesc de fiecare dată şi mă fac să îmi doresc să fiu mai bună, îmi doresc să fiu aşa cum mă văd elevii mei. Cu siguranţă, copiii au interes pentru o materie datorită profesorului. Trebuie să îi faci să li se pară totul mai uşor. Mă bucur când văd copii şi părinţi mulţumiţi şi fericiţi.
Dacă ai ajuns aici, citește și:
