Johannes Kepler a observat supernova care acum îi poartă numele în constelația Ophiuchus și a crezut că a descoperit un nou corp ceresc. A fost lucrul care l-a încurajat să scrie, doi ani mai târziu, lucrarea ”Noua stea”.
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață. Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele cu o viteză de până la 30.000 km/s (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă.
Johannes Kepler a fost un matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică este considerat precursor al calculului integral.
Legile lui Kepler n-au fost acceptate imediat. Multe figuri importante precum Galileo și René Descartes au ignorat complet Astronomia nova a lui Kepler. Câțiva astronomi, printre care se numără și profesorul lui Kepler, Michael Maestlin, au obiectat asupra introducerii fizicii în astronomia sa. Din nefericire, și în România, Kepler și opera sa au fost cunoscute foarte tărziu.
Primul român care a cunoscut opera lui Kepler și a amintit de ea în lucrările sale a fost Gheorghe Asachi.
Citește și