fbpx

Elev evreu, într-o școală nazistă. Povestea lui Rabbi Jacob G. Wiener

Sursă imagine: https://spartacus-educational.com/

27 ianuarie este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Povestea Rabinului Jacob G. Wiener, publicată pe site-ul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite,  arată cum s-au transformat școlile din Germania după ascensiunea la putere a lui Hitler și ce impact a avut ideologia nazistă asupra copiilor.

”M-am născut cu câțiva ani înainte ca Hitler și Partidul Nazist să preia controlul în Germania. La început, tinerii evrei aveau încă voie să studieze în școlile și liceele germane publice. Dar, odată cu momentul în care Hitler a ajuns la putere, în 1933, totul s-a schimbat, dintr-o dată, fără ca nimeni să anunțe acest lucru.

Chiar dacă observasem deja un antisemitism subtil cu ceva vreme înainte, din acel moment ne-a lovit zilnic. Nu ne așteptaserăm să se întâmple așa ceva în Germania, o țară atât de educată, căreia germanii și evreii îi erau credincioși în mod egal. Erau câțiva profesori care deveniseră naziști înainte de 1933 și își purtau uniformele în public. Însă, după ce Hitler a ajuns la putere (moment denumit Umschwung), fiecare profesor dorea să arate că susține noul regim. Spun <profesor>, pentru că profesoarele erau o minoritate și erau angajate mai ales în grădinițe sau în școlile primare. ”Umschwung” înseamnă ”răsucire” și exact asta era tendința acelor vremuri.

Acum. toți profesorii erau obligați să se alăture Partidului Nazist și erau imediat supuși unei operațiuni de ”spălare a creierului” pentru a urma politica antisemită a partidului. Erau, de asemenea, forțați să renunțe la fostele lor păreri politice. Dacă nu făceau asta, erau pensionați cu forța. De la acel moment încolo, mulți profesori au început să vină la școală îmbrăcați în uniforma nazistă. Unul dintre profesorii mei m-a chemat deoparte și a încercat să îmi explice această situație nouă, dat fiind că îi afecta relația cu mine. ”Va trebui să predau cartea lui Hitler, Men Kampf, dar să fii sigur că nu o să le permit celorlalți elevi din clasă să își exprime ura față de evrei împotriva ta”.

O nouă materie a fost introdusă în școală, la începutul anilor ’30, sub denumirea ”Rassenkunde” (Cunoașterea Raselor). Profesorul meu a vrut să mă scutească de la a fi în clasă atunci când trebuia să predea această materie. Prin urmare, o preda sâmbăta, când eu nu veneam la școală.

elev evreu școală nazistă

Rabbi Jacob G iWener, împreună cu tatăl și fratele său

 

Într-o zi, un alt profesor a explicat în fața clasei: ”Vreau să vă prezint cum arată un evreu”. Desigur, eu, fiind singurul evreu prezent, am fost materialul său didactic.

”Puteți să recunoașteți un evreu după trăsăturile lui”, a spus profesorului. ”Un german, un Nordic, este înalt, are părul blond, ochi albaștri, nasul drept și lobii urechilor îndepărtați de cap. Un evreu este scund și îndesat, are nasul strâmb, ochii închiși la culoare, iar lobii urechilor sunt lipiți de cap.”

”Oh, nu, domnule”, am replicat. ”Vă înșelați. Și eu am ochii albaștri și lobii urechilor îndepărtați de cap”.

Asta nu l-a oprit să continue să facă alte afirmații despre evrei. ”Fiecare persoană de pe Pământ aparține unei rase. Evreii nu sunt un grup religios, cultural sau etnic, ei sunt o rasă, așa cum sunt toate celelalte. Însă există rase superioae și rase inferioare. Noi, nordicii, arienii, suntem superiori. Polonezii, țiganii și cei mai de jos, evreii, sunt toate rase inferioare.”

Am avut curajul să mă ridic și să îl contrazic: ”Vă înșelați, domnule, nu există ceea ce spuneți, superior și inferior. Mai degrabă aș spune că toți oamenii sunt diferiți. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Avem nevoie unii de ceilalți. O să vă dau un exemplu. Un brutar știe să facă pâine. Este superior în acest domeniu, mai mult decât un om care nu a studiat brutăria în detaliu- de exemplu, un mecanic. Cel din urmă își cunoaște meseria de mecanic mai bine decât brutarul și viceversa. Astfel, fiecare persoană are un domeniu în care deține mai multe cunoștințe și unui la care nu se pricepe la fel de bine ca altcineva care a studiat în detaliu.”

evreu școală

Rabbi Jacob G. Wiener, în fața seminarului evreiesc, înainte ca acesta să fie închis după Noaptea de Cristal

La o altă materie, intitulată Propadeutică Filosofică (Istoria Filodofiei), profesorul folosea cartea ”Mitul Secolului XX”, de Alfred Rosenberg, un non-evreu estonian cu nume evreiesc. Potrivit concepțiilor sale, omul este o combinație de sânge și carne, fără spirit. Corpul său este ghidat de ”intuiție”, pe care omul are puterea să o conștientizeze. El pretindea că Hitler avea această intuiție, pe care putea să o ”implanteze” în cei care îl urmau.

A mai existat și o altă schimbare pentru școlari în vremea lui Hitler. La intrarea în școală, elevii erau obligați să ridice brațele și să spună ”Heil, Hitler!”. Eu am fost scutit de acest lucru.

A fost un miracol că mi s-a permis să continui studiile la un liceu german și la o școală superioară, până când am absolvit, în 1936 și am primit o distincție numită Abitur (o diplomă specială care garanta admiterea imediată la universitate). Exista deja o cotă fixă pentru evreii care puteau fi acceptați în instituțiile publice din Germania.

 

La momentul absolvirii mele, un tânăr profesor evreu, care preda limba ebraică, domnul Gustav Rosemann din Bavaria, s-a stabilit cu familia sa în Bremen. Am devenit prieteni apropiați. M-a convins să mă alătur Organizației Evreilor Ortodocși Agnda. Acela a fost momentul în care am decis că nu voi mai merge la școli germane. Pe măsură ce naziștii câștigau tot mai multă putere iar antisemitismul era în ascensiune, am simțit că este mai bine să studiez și să trăiesc cu confrații mei evrei. Mi-am amintit cum un profesor de școală german încerca să explice de ce s-a alăturat Partidului Nazist. ”Vreau să fiu mai german”, a spus el. Eu i-am spus că părăsesc școala pentru că vreau să fiu mai evreu.

 (Traducerea: Oana Dobre-Dimofte)