Închide
de Gabi Bartic, CEO Brio
Analfabetismul funcțional este atunci când:
– Când nu reușim să trecem de cuvinte să le găsim și înțelegem sensul.
– Când, aflați în fața unui text, ne legăm de font și de două epitete și cerem de la ceilalți „rezumatul”.
– Când, în fața unei catastrofe absolute, noi analizăm forma, eșantionul, metoda de colectare, orice altceva decât esența.
– Când, în loc să ne uităm la ce am făcut NOI, noi toți, pentru ca niciun copil să nu mai iasă din școală învățând papagalicește lucruri pe care nu le înțeleg și pe care le uită în ziua de după examen, mergem repede la clasă și spunem copiilor „ia uitați, a zis X că sunteți analfabeți”.
– Când, în loc să ne uităm dacă avem în jur oameni care nu reușesc să citească un text și să-i găsească sensul, ne liniștim că la noi nu se poate să existe așa ceva, doar dăm lumii atâția olimpici.
– Când, în fața unor catastrofe, întrebăm cine o consemnează, să putem critica purtătorul de mesaj: „cine vorbește de catastrofe, asta care (orice argument e ok, poate fi și „are o pisică în poza de profil”)
Am prezentat azi, la Biblioteca Națională, Raportul Național de Literație de bază (language). Am greșit o literă pe unul dintre slide-uri. Ba cred că am avut și câteva fire de păr care nu mi-au fost aranjate tocmai bine, nu sunt mare specialistă nici în prezentări, nici în coafuri serioase. De când am venit de la Bibliotecă, am citit doar acel cuvânt repetat în varii forme augumentat cu screenshot-uri din DEX în care (Oh, Doamne) nu apare cuvântul Literație.
Aș vrea să repet aici problema expusă azi: din aproape 15.000 de teste, a reieșit că, pe o scară de la 1 la 100 dacă vorbim despre alfabetizarea funcțională de bază (language), în intervalul 0-20 sunt 42% dintre copii, în intervalul 21-50 sunt 47% și în intervalul 51-100 sunt 11%. Așadar, doar 11% sunt PESTE MEDIE.
Și noi ne uităm la o literă și scotocim în DEX după un cuvânt.
Analfabetismul funcțional e când nu reușim să înțelegem că, oricâte litere ar lipsi din prezentarea acestor cifre, suntem în fața unui dezastru național. Putem să ne uităm după litere și în DEX oricât. E felul nostru de a ne uita în altă parte când în față avem o problemă mare cât o țară: acei copii, care nu au nicio vină că noi nu îi învățăm cum să învețe, ne vor fi doctori, avocați, contabili, ingineri, ne vor face legi. Nu peste mult timp, acei copii de care noi nu ne-am ocupat, vor fi adulți și vor decide și pentru noi diverse lucruri. Sau, cel mult, vor face asta cot la cot cu noi.
Acei copii nu-și vor da seama că sunt mai săraci (și nu doar intelectual, analfabetismul funcțional naște deseori sărăcie și excluziune) pentru că noi eram ocupați vânându-ne unii altora greșeli procedurale, metodologice sau de literă. Acei copii vor fi victimele unei societăți care s-a uitat, perseverent și consecvent, în altă parte.
Acei copii nu vor ști că adulții care-i puteau ajuta când încă se putea face ceva erau ocupați să-și împartă dreptăți și să și-o atribuie pe cea mai mare dintre ele. Acei copii sunt de pe acum victimele noastre, ocupații să ne vânăm unii altora greșeli și să distribuim vini în alte părți.
Câtă vreme tot ce vom fi reținut din acest dezastru va fi o literă lipsă, copiii aceștia nu au nicio șansă. Pentru că noi suntem prea ocupați ca, în loc să vedem imensa catastrofă spre care ne îndreptăm, ne ocupăm cu arătatul cu degetul.
Noroc că am greșit o literă, acum problema a dispărut. Tristețea maximă e că cifrele sunt aceleași și după ce eu am adăugat litera lipsă.
dezastru național dezastru național
Dar în romgleză, este „ok” ?