Închide
de Hari Bucur-Marcu, expert în securitate internațională, doctor în științe militare, fost coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București
Am să vă spun ceva ce nu e bine să încercați acasă. Apropo de notele școlare.
În clasele 1 – 8, eu am avut medii anuale de 10 doar la Purtare și la Desen. În clasa a opta, la Limba Română aveam media generală 7.00, la Matematică aveam aproape 9.00, la Istorie 8.00, la fel și la Engleză.
De ce doar atât? Pentru că nu îmi făceam temele, nu știam ce lecție avem decât când începea ora. De multe ori, nu știam nici măcar orarul. Ce materie urmează după pauză.
Când a fost să intru la liceu, cei care mă cunoșteau mai puțin se așteptau să ajung la o școală profesională. Dar eu am intrat cu 9,89, la liceul militar, dând examene scris și oral la Limba Română și Matematică, și oral la Istorie. Nu a fost o medie de 10 perfect, deoarece am uitat să împart la 2 produsul catetelor unui triunghi dreptunghic, pentru a-i afla aria, la scris, la Mate, în condițiile în care problema consta din calcularea ariilor tuturor formelor geometrice plane, învățate până atunci.
După care, în liceu, am reușit ca nici măcar la Purtare să nu mai am 10 pe linie.
De ce? Nu îmi făceam temele, nu știam ce lecție avem pentru ziua aceea, la materia aceea, decât când intra profesorul în clasă. La Română și Engleză nici măcar nu aveam manuale proprii, ridicate la începutul anului școlar. Chestii din astea.
Dar cu ceea ce știam din anii de liceu am intrat din prima, fluierând, la Română-Engleză, la Universitatea din București, la opt ani de la terminarea liceului. Facultate în care am luat note de toate felurile, dar pe care am terminat-o cu un zece mare, cu felicitări, la examenul de licență, deși nu aveam nevoie de repartiție.
Asta, deoarece profesorii mă notau după ce și cât învățam, nu după ce și cât știam despre materia lor. Iar mie nu mi-a păsat niciodată de notele date de profesori pentru cât învățam. Interesul meu școlar era să știu.
P.S. Poate ar fi trebuit să menționez și că, în școala generală, cu notele acelea, am fost selecționat în echipa de șase, la nivelul Județului Sibiu, pentru a participa la un concurs școlar la TVR, în două etape. Concurs la care am fost atât de vizibil, încât soția mea, pe care am cunoscut-o 16 ani mai târziu, mi-a mărturisit că mă ținea minte de atunci, de la televizor. Ea fiind bucureșteancă. Asta, doar ca să rezulte și că profesorii mei de atunci mă apreciau corect, în afara catalogului.
Text preluat de pe Facebook, cu acordul autorului.
