Cazul Brașov

de Manuela Stoica, director Liceul Teoretic International de Informatica Bucuresti

     Zilele acestea, o altă ştire face senzaţie în media, în legătură cu educaţia din România: trei şcoli, considerate „de elită”, din Braşov, impun clauze abuzive, atât în Regulamentul intern, cât şi în contractul educaţional, încheiat între şcoală şi părinţii elevilor. Totul, culmea, cu ştirea şi acordul tacit al inspectoratului şcolar!

    Să facem câteva clarificări:

1. În Preambulul „Declaraţiei drepturilor copilului”, 1959, emisă de către ONU, se prevede că „Omenirea este datoare să ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit.” Cu alte cuvinte, adulţii trebuie să creeze cadrul oportun, pentru ca toţi copiii să se dezvolte, să aibă libertatea de a alege şi să devină persoane responsabile;
2. În „Convenţia europeană a drepturilor omului”, sunt mai multe prevederi care apără drepturile copiilor, printre care dreptul la educaţie, dreptul de dezvoltare (posibilitatea de a-si atinge întregul potenţial), dreptul de participare (de exemplu, libertatea de a-si exprima opiniile ori de a fi „vizibili” în probleme care le afectează propriile vieţi), dreptul la protecţie (protejarea copiilor/ adolescenţilor de toate formele de abuz).

     Concluzia este foarte clară: un sistem de educaţie care are o abordare bazată pe drepturi îşi îndeplineşte eficient menirea fundamentală, în a furniza educaţie de calitate.

      În ceea ce priveşte cazul Braşov, dincolo de faptul că acele clauze/ prevederi abuzive, referitoare la nivelul mediilor minime, pentru Matematică şi Lb. română, ori la purtare, nu respectă ROFUIP, nici legislaţia în vigoare, acelea vin să încalce drepturile universale enumerate mai sus. Să nu uităm că vorbim despre educaţia obligatorie (gimnaziu) şi despre ceea ce numim „învăţământ general”, în niciun caz, de specialitate! Să înţelegem că elevii pot chiar să rămână corigenţi la Istorie ori la Chimie? De ce Lb. română şi Matematica au această poziţie privilegiată? Dacă s-ar fi considerat că nu sunt necesare, legiuitorul nu ar mai fi prevăzut în curriculum ore de Muzică, Desen, Geografie, Ed. fizică ori limbi străine!

    Domnii directori şi profesori de la şcolile „de top” braşovene au schimbat chiar şi alte reguli, considerând nota 7 drept notă de trecere, la corigenţă! Din nou, inspectoratul şcolar nu vede, nu aude!

    O altă problemă gravă este aceea a lipsei de consultare a părinţilor şi elevilor, în modificarea Regulamentului intern. Să înţelegem că această consultare (obligatorie, prin lege) a existat, iar părţile interesate şi-au dat acordul?

     Nu în ultimul rând, este de mirare cum nu au comentat părinţii, în momentul în care au avut de semnat acele contracte educaţionale. Nu au citit cu atenţie? Au crezut că lor nu li se întâmplă?Au crezut că nu se respectă ceea ce scria în contract? Probabil că asistăm la aceeaşi atitudine întâlnită mai peste tot în ţară: părinţii lasă capul în jos (în ideea de a nu-şi asuma ceva!), mai ales la şedinţele cu părinţii, urmând să discute cu aplomb şi însufleţire dincolo de gardul şcolii, pe principiul „să nu cumva să o supere pe doamna”, iar copilul să păţească ceva! Nu am auzit, în cazul menţionat, de o atitudine comună a comitetului de părinţi din şcoală, faţă de astfel de clauze abuzive.

     Oare directorii acestor trei şcoli braşovene au auzit că legislaţia nu dă dreptul nici şcolilor cu finanţare privată să îşi aleagă elevii după astfel de criterii ori să impună o anumită medie semestrială/ anuală, la ciclul gimnazial?

     Oare inspectorii şcolari din Braşov apără învăţământul de calitate?

    Oare Ministerul Educaţiei ştie de aceste abuzuri?

    Sperăm că vom avea răspunsuri la toate acestea, curând. Iar asta dacă nu se întâmlă şi alte „minuni”, care vor ţine cap de afiş, cum zice vorba: „trei zile”!