fbpx

La ce folosește educația sexuală?

de Miruna Pătrașcu, Parentime

Că mai toate societățile din lume (cu excepția celor foarte evoluate ca țările nordice sau Canada) și societatea românească este împărțită în oameni care cred mult în importanța educației sexuale și oameni care cred foarte tare că educația sexuală este o greșeală, ne împinge copiii spre promiscuitate sau încerca să ne sexualizeze copiii. (Trebuie încă să înțeleg care ar putea fi motivația unei astfel de încercări).
Că mai toți oamenii din generația mea (eu am 40 de ani) am avut puțină (spre deloc) educație sexuală acasă (aș fi primit răspunsuri la întrebări dacă întrebam, dar simțeam tabuul societății în jurul acestui subiect și nu m-am gândit niciodată să întreb). M-am uitat cu o combinație de curiozitate, groaza și rușine pe revista Bravo, când a apărut, și, până la Cosmopolitan, mai că eram obișnuită cu titlurile rubricii de educație sexuală. Îmi aduc aminte și acum, însă, că prima carte de educație sexuală a fost greu de citit pentru mine.

Mi-a făcut plăcere apoi să înțeleg câte ceva despre istoria educației sexuale și îmi aduc și acum aminte ce porți au deschis în capul meu filme văzute ca Kinsey, Master’s of Sex, Milk, Trust, The Kids Are All Right, etc.
Când mi-am făcut copiii însă, gândul că ar trebui să mă ocup și de educația lor sexuală nu mi-a venit în mod natural. Am avut noroc de oameni în jur care să îmi vorbească despre asta și astfel am reușit să îmi depășesc impulsul inițial, atât de frecvent: sunt prea mici pentru educație sexuală acum. (după ce l-am depășit, am realizat cu stupoare că nu aveam în cap o vârstă la care acest lucru să nu mai fie valabil. Când nu ar fi fost prea mici? – poate la 16 ani, sau, și mai bine, la 20 ☺).
Povestesc aceste lucruri pentru a arăta că înțeleg cultura din care facem parte și drumul pe care îl avem de parcurs cu toții – nu m-am născut în vreo familie de hipioți care să fi făcut abordarea subiectelor legate de sex la fel de familiară că vorbitul despre vreme – și îmi dau seama că acest drum este mai ușor sau mai dificil, pentru fiecare dintre noi, în funcție de backgroundul nostru personal.

Istoria noastră personală însă nu ar trebui să ne împiedice să ne căutăm informațiile și resursele corecte. Există studii serioase făcute cu responsabilitate și interes real pentru cele mai bune soluții de către organizații respectate și renumite pentru eforturile lor de a îmbunătăți viețile oamenilor (bineînțeles, dacă nu ne uităm la ele ca la forțe malefice medievale care încearcă conspirațional să ne controleze viețile), ca OMS, UNICEF, UNESCO etc.

Studiile arătau de mult ca educația sexuală este foarte importantă, la început din perspectiva sănătății. Primele încercări susținute de educație sexuală la nivel mondial au apărut o dată cu descoperirea faptului că SIDA este o boală cu transmisie sexuală ceea ce a făcut educația sexuală o problemă de viață și de moarte (prin anii 1980).
Pentru că era mai ușor să pătrundă barierele culturale multă vreme programele de educație sexuală au încercat să promoveze abstinența – în timp ce încercau să îți transmită și niște informații corecte științifice, totuși.
Cu toate acestea, au descoperit repede că acest timp de program nu este eficient – este dificil să oprești niște adolescenți în care urlă hormonii să facă sex, fără să îi ajuți să înțeleagă ce li se întâmplă – cine ar fi crezut!
Au urmat programele care puneau accent pe importanța sănătății – sexul poate să te omoare (îmbolnăvindu-te de boli incurabile), să îți distrugă viața (punându-te în pericolul de a rămâne însărcinat(a) a trebui să ai grijă de un copil pe care nu îl vrei toată viața. Multă vreme o să îmi ia să mi-o scot din cap pe doamna aceea care urlă la o sală plină doar de băieți (căci, bine înțeles, că erau separați pe genuri) amenințându-i că dacă fac sex vor trebui să plătească pensie alimentară toată viața.

Din fericire, lumea a evoluat și a găsit soluții mai bune, de accea, OMS a definit acum cam 20 ani educația sexuală că mai mult decât dreptul de a evita boli. Sănătatea sexuală este starea de bine fizică, mentală și socială în ratort cu sexualitatea. Necesită o abordare pozitivă și respectuoasă a sexualității și a relațiilor sexuale și presupune posibilitatea de a avea experiențe sexuale plăcute și sigure, libere de impuneri, discriminări și violență. Presupune dreptul de a face decizii informate, de avea acces a metode și servicii accesibile și eficiente și dreptul de a avea o viață sexuală satisfăcătoare și sigură.

Pentru că, de frică și rușine (aceste 2 sentimente despre care știm câte dezastre pot aduce), uitasem să le povestim tinerilor despre câte sentimente sunt implicate în actele sexuale, despre cum poate crea plăcere, conexiune umană și fericire. (nu știu cum altfel le povesteam de ce ne încăpățânăm să îl practicăm majoritatea dintre noi, dacă avea doar aspecte negative, dar sunt multe lucruri pe care eu încă nu le înțeleg).

Astăzi educația sexuală este dovedită că:

Previne abuzurile sexuale atât în rândul copiilor cât și în rândul tinerilor (ajută dacă știi ce ar putea vrea de la tine domnul necunoscut cu bomboane ce te acostează în fața școlii)
Previne apariția sarcinilor în adolescență (ajută dacă ai auzit de prezervative și la ce folosesc)
Mărește vârsta la care tinerii își încep viața sexuală (parte din curiozitate le este deja satisfăcută și pot face alegeri mai informate despre când să își înceapă viața sexuală)

Dar și că poate, mult mai holistic, să:

Crească satisfacția vieții personale – atunci când înțelegi mai multe lucruri despre
drepturile pe care le ai,
jocurile de putere pe care relațiile și sexul le presupun,
faptul că sexualitatea este descoperită (pentru că este înnăscută) și nu poate fi influențată, educată sau modelată
Împuternicească – știi că ai niște alegeri de făcut, care sunt ale tale, indiferent în ce cultura trăiești și știi că există întotdeauna niște modalități de a-ți face viața mai ușoară
Poate rezolva o parte din problemele de inegalitate între sexe, de violență, trafic de persoane, sărăcie și analfabetism
Dacă doar ne-am lăsa.

Într-o lume ca asta, nu ar fi existat referendumul de acum câteva zile, pentru că, în spatele fricii și rușinii oamenii care au fost la el, ar fi înțeles, încet încet, și în ritmul lor, că nimeni nu vrea să le amenințe familia tradițională, ca orice lucru poate fi înțeles până la urmă, dacă te uiți cu educație și nu cu ignoranța la el, că orientarea sexuală nu este o alegere, ci o descoperire.

Există un discurs care îmi este mie foarte drag – se cheamă 50 Shades of Gay  – a unei fotografe din America care fotografiază oameni cu opțiuni sexuale variate și care promite că vine să te fotografieze oriunde ai fi în lume, dacă faci altă alegere sexuală decât cea care îți vine natural. (pentru că încă mai crezi, în secolul 21, că orientarea sexuală este o opțiune). Face poze frumoase!

Indiferent de societatea în care trăim, avem, din fericire, opțiuni personale și am convingerea sinceră ca fiecare dintre noi, la noi acasă, cu copiii noștri, vom alege educația, informarea și libertatea în detrimentul controlului și a limitării prin inducerea de ură, frica și rușine. După ce am dat informațiile corecte, științifice și complete, avem posibilitatea să povestim copiilor noștri despre valorile noastre personale legate de sex și sexualitate, lăsându-le copiilor libertatea de a și le alege pe ale lor. (Dar eu sunt o optimistă imbatabilă care a susținut până în ultimul moment că referendumul acesta nu are cum să se valideze )

 


Pe 21 octombrie, o puteți întâlni pe Miruna Pătrașcu la atelierul ei cu tema Despre adolescență, sex, schimbări și sentimente.

”Educaţia sexuală pe care tinerii noştri o primesc este sporadică, de multe ori manipulatoare, cenzurată sau timidă.
Cursul îşi propune să dea tinerilor informaţii corecte şi upgradate la secolul în care trăim, despre un subiect care ar trebui să fie privat, dar nu tabu – sexul şi sexualitatea.
Dacă credeţi că educaţia sexuală este importantă şi aţi vrea ca copiii voştri să afle informaţii şi din altă parte decât de la voi, vă oferim posibilitatea de a o face.”

Toate detaliile, aici.