Închide
de Mălina Cristea, profesoară pentru învățământul primar, LLI Academy
Este cunoscută, îndelung cercetată și studiată importanța familiei și a modului în care aceasta are o influență asupra dezvoltării copilului. La naștere, copilul dispune de un bagaj genetic care va fi influențat de mediul în care crește. Contextul socio-economic are și el o influență indirectă asupra dezvoltării copilului, la fel ca și contextul socio-cultural – credințe, atitudini, valori ce vor influența comportamentul adulților și modul în care aceștia vor alege să-și educe copilul. Sigur că și cititul, văzut ca o activitate împreună cu familia, va avea un rol în dezvoltarea copilului, iar modul în care copilul va devine un cititor experimentat sau nu, depinde, conform studiurilor și de credințele, atitudinile și valorile părinților cu privire la această activitate.
Cercetările susțin ipoteza că activitățile de alfabetizare la domiciliu la o vârstă fragedă contribuie substanțial la dezvoltarea limbajului copiilor mici și la înțelegerea lecturii (Bus, van Jjzendoorn&Pellegrinni, 1995; Mol, Bug, de Jong&Smeet, 2008). Copiii cărora li s-au citit frecvent cărți de povești și ai căror părinți ei înșiși dețin multe cărți intră la școală cu vocabulare mai mari și abilități de înțelegere mai avansate decât colegii lor care cresc în medii mai sărace de alfabetizare. Au fost făcute studii exact despre ipoteza conform căreia lectura cărților influențează în special achiziția vocabularului. S-a constat că copiii mici pot învăța mai multe cuvinte în timpul lecturii decât în timpul oricăror altor interacțiuni, cum ar fi la joacă, în timpul vizionării unor emisiuni, în timpul mesei, etc, textele scrise având o varietate de cuvinte, iar pe de altă parte oferă și informații de context care sprijină capacitatea ascultătorului/ cititorului de a deduce sensul unor cuvinte necunoscute (Naggy, 1988, Naay&Herman, 1987). În plus, în timpul lecturii, părinții pot dialoga cu copilul și pot pune întrebări fie despre întâmplări, fie despre imagini, cuvinte dificile și astfel stimulează întelegerea poveștilor și dezvoltarea limbajului, iar părinții primesc feedback despre cunoștințele copiilor. (Mol&colab, 2008) Stabilirea unei rutine de citire a cărtilor înainte de vârsta de 2 ani oferă copiilor o varietate de input lingvistic care le stimulează dezvoltarea limbajului și pune bazele pentru o expunere frecventă și continuă la tipărire (Dewersma, 2007, K.L Fletcher&Reese, 2005). Metafora bulgărelui de zăpadă este folosită pentru a ilustra modul în care cititul împreună cu copilul este legat de înțelegerea limbajului: pe măsură ce limbajul se dezvoltă datorită cititului impreună cu copilul, interesul copilului pentru cărți crește, promovând astfel schimburi lingvistice cu adulții (Neuman, 2001, Raikes et al., 2006). Pe de altă parte interacțiunile frecvente de lectură au capacitatea de a extinde cunoștințele și sensibilitatea părinților față de compentențele lingvistice și cognitive ale copiilor.
Numeroase studii au arătat că abilitățile cognitive ale copiilor au un rol important în dezvoltarea ulterioară a acestora și influențează capacitatea de a dobândi studii superioare, pregătirea academică, precum și succesul adultului. Este cunoscut faptul că abilitățile cognitive nu sunt fixe, ele fiind influențate de educația școlară pe care o primește copilul, de contribuția și implicarea părinților în pregătirea școlară și în general în viața copilului. Cea mai eficientă perioadă de investiții în abilitățile cognitive pe care o pot face părinții este la începutul vieții copiilor lor. ( Cunha&colab, 2006). Citirea împreună cu copilul este o experiență de lectură în timpul liber care facilitează și influențează abilitățile de citire pe parcursul dezvoltării. În clasele primare elevii sunt familiarizați cu textele narative, însă pe măsură ce cresc materialele pe care le citesc devin texte expozitive și tehnice, din care aceștia vor trebui să dobândească cunoștințe. Expunerea la texte narative sau de nonficțiune scade și devine o alegere voluntară care va distinge între cititorii motivați și cei care nu frecventează cititul. Cercetările au arătat că părinții care creează experiențe plăcute copiilor încă de la vârste fragede vor crește dorința copiilor de a citi de plăcere și capacitatea lor de a se privi ca buni cititori. (Baker, Scherg&Mackler, 1997; Katziret et all., 2009; Senechal, 2006.)
Expunerea copiilor la material tipărit în copilăria timpurie este legată și de înțelegerea cititului și ortografia în timpul anilor de școală. Una dintre modalitățile de expunere este în timpului citirii poveștilor de către adulți. S-a demonstrate că expunerea la imprimare la vârste de 2-6 ani este legată de abillitățile de citire de bază (Mol&Bus, 2011). Se pare că atunci când părintele urmărește cu degetul în timp ce citește, pune întrebări despre tipărit promovează cunoștințele de tipărire ale copiilor și alfabetizarea emergent. Efectele citirii de către adult asupra scrierii și ortografiei sunt încă în dezbatere. Există studii care au găsit o corelație pozitivă între cititul împreună și scris, în timp ce altele nu au reușit să găsească astfel de relații.
Un alt studiu s-a concentrat pe competența de citire percepută și imaginea mentală, ca factori care ar putea explica ce ii impiedică pe adolescenți să citească. Cititorii care nu leagă imagini mentale de ceea ce citesc par să întâmpine mai multe dificultăți în înțelegerea poveștilor, prin urmare este mai puțin probabil să aleagă să citească voluntar, decât cititorii care se implică în imagini mentale. Studiul a descoperit și rolul pe care îl are incapacitatea de a stabili imagini mentale în convingerea de autocompetență în lectură, astfel că cei care stabileau imagini mentale se considerau cititori mai buni. În plus, pare că părinții care se angajează în imagini mentale au mult mai multe șanse să fie cititori frecvenți de cărți, ceea ce înseamnă că vor oferi un mediu de alfabetizare bogat la domiciliu. Acești părinți sunt mai conștienți de interesele și de nivelul de lectură al copiiilor lor. Studiul a sugerat implementarea unui training pentru părinți în care aceștia să dobândească modalități eficient de a modela imagini (Mol, et al., 2011)
Bibliografie
