
de Radu Dragomirescu, student la medicină veterinară, voluntar la Asociația WILDERNESS RESEARCH AND CONSERVATION și la Fundația Visul Luanei
Ne gândim cât de frig este afară, în special în zilele cu ploaie și ger. În vreme ce noi putem amâna aceste ieșiri, animalele sălbatice nu beneficiază de acest confort, în special cele ce nu migrează în sezonul rece și care își reduc activitatea, odată cu scăderea temperaturilor.
Totuși, ce facem dacă găsim o pasăre la sol, în această perioadă?
Foarte important – animalele nu se hrănesc forțat – putem lăsa animalul cu sechele sau să îi provocăm moartea în cazul aspirării bolului alimentar!
Păsările sălbatice au nevoie de o hrană cât mai variată, și cu un aport nutritiv crescut, în special în perioadele reci, când resursele sunt limitate. Putem ajuta, astfel, indivizii care trăiesc în mediul urban, ce pot avea dificultăți în a-și procura hrana din lipsa habitatelor naturale.
În schimb, hrănirea lor cu produse de panificație precum pâinea, covrigii, pufuleții sau alimente procesate, oferă animalelor o stare falsă de sațietate cu aport caloric mare, dar scăzut din punct de vedere nutrițional.
Consumarea de lungă durata a acestor produse duce la malnutriție, cea mai cunoscută patologie fiind “boala aripilor de îngeri”. Aceasta se manifestă printr-o poziţie nefirească a aripilor: în loc să stea lipite de corp, acestea se deformează, oasele și articulațiile nu se mai dezvoltă corespunzător și ajung să atârne pe lângă corp. Cele mai afectate sunt păsările de apă precum rațele, gâștele și lebedele.
Pentru a vă ajuta să oferiți hrană potrivită, colegii de la SPPN au realizat această imagine ajutătoare, ce explică pe „nivele” cerințele de hrană ale păsărilor sălbatice sedentare.
În cazul pasărilor mici (granivore) se poate improviza destul de ușor o hrănitoare, din diferite materiale ce pot fi ulterior umplute cu semințe (nesărate și neprăjite), nuci, fructe.
Mai jos se poate vedea cum se construiește o astfel de hrănitoare, din care și veverițele se pot hrăni.
https://www.youtube.com/watch?v=b3EU7hc-Rjk
Acest ajutor nu trebuie să devină un obicei pe durata întregului an, animalele recurgând astfel la metode mai ușoare de procurare a hranei, făcându-le astfel, mai vulnerabile față de prădători și mai dependente de om, ceea ce este foarte problematic, având în vedere natura lor sălbatică.
În cazul aricilor, prezența acestora pe timp de zi, lipsa unui comportament de apărare specific ( ghemuirea ), o stare de amorțeală, pot fi corelate de cele mai multe ori cu o patologie, fiind animale nocturne, iar recomandarea este ca aceștia să ajungă la un centru specializat pentru a putea fi tratați.
Pe timp de iarnă se pot găsi lilieci căzuți din adăpost (pe stradă), adăpostiți în scări de bloc sau chiar în casele oamenilor. În acest caz trebuie contactat un centru de reabilitare, pentru că manipularea necorespunzătoarea poate rezulta în mușcături, ce implică nevoia imediată de aplicare a vaccinului antirabic și antitetanos.
Vă rugăm să evitați manevrarea acestora sau prinderea lor fără a fi discutat cu un specialist în prealabil, din motive ce țin atât de siguranța dvs cât și a animalului.
Având în vedere serviciile ecosistemice importante pe care liliecii le oferă mediului urban, prin dezinsecția gratuită, ajutarea acestor animale este foarte importantă.
Dorim să mulțumim pe această cale Fundației Visul Luanei pentru ajutorul oferit în redactarea articolului – pe care îi puteți contacta (+40 (748) 395 859 ) dacă găsiți un animal sălbatic în necaz ; dar și colegilor din cadrul SPPN pentru materialul pus la dispoziție.
Mai multe detalii despre activitatea celor doua asociații și cum puteți sprijinii cauzele, regasiți accesând Fundatia Visul Luanei si Wilderness Research and Conservation.
Puteti susține cele 2 cauze și prin redirecționarea gratuită 3,5% din impozitul pe venit completând formularul 230 aici ( WRC ) sau aici ( Fundația Visul Luanei ).