În cadrul Bucharest Science Festival, Radu Dragomirescu, student la medicină veterinară, a fost prezent în școli pentru a le vorbi copiilor despre importanța protejării mediului, populațiile de lilieci din mediul urban și ce facem dacă ne iese în cale un astfel de ”individ înaripat”, pentru a rămane atât noi cât și animalul în siguranță. Peste 300 de elevi au beneficiat de aceste prezentări.
Radu Dragomirescu prezintă, pentru Educație Privată, principalele mituri și lucruri mai puțin cunoscute despre lilieci.
● În ciuda miturilor, nu se prind în părul nostru; fiind animale sălbatice nu își doresc foarte mult să interacționeze cu oamenii, dacă se întâmplă să ne aflăm într-o camera unde se regăsește și un individ rătăcit, șansele de a se așeza pe noi sunt destul de mici, iar dacă totuși se întâmplă să ajungă pe noi, concret nu ar putea să se prindă în părul nostru, căci membrele superioare s-au adaptat pentru zbor și prezintă doar un deget asemănător cu un pinten ce nu poate strânge
● În raza Municipiului București au fost detectate 10 specii de lilieci, cel mai mic fiind liliacul pigmeu ( Pipistrellus pygmaeus ) , ce are o greutate între 4-6 g și anvergura aripilor între 20-22 de cm, iar la polul opus îl regăsim pe liliacul uriaș de amurg ( Nyctalus lasiopterus ), cu o greutate între 45-90 g și o anvergură a aripilor ce depășește cu ușurință 50 de cm.
●Liliecii din mediul temperat, respectiv cei din Europa se hrănesc strict cu insecte, insecte care în mod normal pot transporta diferite virusuri ( țânțarii ) dar și insecte ce realizează pagube în domeniul economic ( lăcuste ).
●Liliecii sunt singurele mamifere capabile atât de zbor activ ( pot câștiga în altitudine ) dar și de hibernare propriu-zisă ( dacă condițiile de mediu sunt favorabile, reușesc astfel să treacă iarna cu o folosire minima de resurse ), ajungând între 4-7 bătăi pe minut și 1-3 respirații pe minut ( pentru referință, omul are undeva între 65-85 bătăi pe minut, în funcție de vârstă, și 12-20 de respirații pe minut ).
● Mai puțin de 5% din populațiile active de lilieci din zonele temperate se adăpostesc în peșteri, principalul adăpost al acestora fiind pădurile seculare ( păduri bătrâne de foioase ), urmate de fisurile din stânci.
