Închide
de Anca Dumitrașcu, consilier școlar LLI Academy, psiholog în specialitatea psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională., psiholog în specialitatea psihologie clinică
Adolescența (14 ani- 18/20 de ani) este vârsta marilor schimbări, puberul se află între două etape, și anume ”Moartea copilului” și ”Nașterea adultului”. Având în vedere că un adolescent se confruntă cu multiple schimbări în perioada dintre copilărie și maturitate, identitatea sa este afectată de modul în care se percepe pe sine, pe ceilalți și lumea.
Printre factorii importanți care se antrenează în formarea identității adolescentului se numără: mediul familial, cultura, societatea din care face parte, experiențe cu instituții precum școala, modelele inoculate de mass-media și relațiile interpersonale. Tinerii fac in acest moment pași spre selectarea mediilor și oamenilor în preajma cărora vor să stea, aceste alegeri le pot modela identitatea.
Există 4 stadii de formare a identității prin care trece un adolescent. Fiecare statut de identitate se referă la locul în care un adolescent se află în procesul de explorare a valorilor, credințelor, obiectivelor și rolurilor, printre alți factori care îi pot forma identitatea. Cele patru etape sunt:
#Pentru părinții: Dragi părinți, știu că sunteți îngrijorați atunci când adolescenții voștri sunt în perioada lui ”Nu știu, nu vreau”. Însă, este normal ca ei să treacă printr-o perioadă în care sunt oarecum lipsiți de curiozitatea și implicare in activității extracurriculare sau activității precum studiul individual al unei materii de la școală. Este normal ca ei să fie preocupați în mare parte de petrecerea timpului liber în compania prietenilor. Aveți încredere în ei, își vor găsi drumul în viață și vor trece într-un nou stadiu predominat de dorința explorării. Îi puteți ajuta oferindu-le o perspectivă flexibilă asupra vieții și asupra diverselor activității pe care ei le pot face, dar fără a pune presiune pe ei (această presiune creează stres).
#Pentru adolescenți: Dragi adolescenți, este o perioadă ușor bulversanta pentru voi. Știu că vă simțiți presați de societate să luați o decizie în ceea ce privește viața de adult. VĂ ÎNȚELEG! Dați-vă timp și aveți răbdare cu voi, fi-ți deschiși și curioși la experiențe noi, poate chiar o să vă placă!
#Pentru părinții: Dragilor, vă rog, aveți încredere în copilul vostru că își va găsi drumul și nu insistați asupra unor aspecte care vi se por vouă importante. Obiectivele copiilor voștri sunt diferite de obiectivele voastre, întreba-și ce vor, explorați alături de ei și ajuta-ți fără a le influența involuntar decizia. Dacă adolescentul tău a luat decizii în acord cu dorințele tale sau ale altcuiva investighează împreună cu el care sunt motivele din care a ales să ia o decizie (chiar dacă decizia poate fi una de tipul merg la fotbal sau la cursuri de germană).
#Pentru adolescenți: Dragi adolescenți, analizați și experimentați activității variate, dați-vă voie să greșiți și să încercați. Decideți în cunoștință de cauză, analizați lucrurile și situațiile dintr-o varietate de perspective, ca în final să găsiți ceea ce vă place și se potrivește personalității voastre.
#Pentru părinții: Încurajați dorința lor de explorare, chiar dacă poate fi uneori copleșitoare (azi face sport, mâine vrea să facă altceva, poate să își schimbe preferințele pentru activității de 10 ori într-o lună). Explorează pentru a afla cine este el, ce ii place si ce ii displace – cu siguranță, are nevoie de susținere și echilibru în familie.
#Pentru părinții: Dragi părinții, acesta este stadiul care încheie într-un fel ciclul adolescenței, foarte important este să avem în vedere ideea introduse de psihologia dezvoltării conform căreia adolescența se poate încheia la vârsta de 20 de ani- aveți răbdare cu copiii voștri, dați-le spațiu să aleagă, susțineți alegerile lor și încurajați-i să aibă propria inițiativă.
Ce este de fapt identitatea?
Când spunem identitate, involuntar ne gândim la conceptul de sine, se referă la modul în care un individ se evaluează cu privire la capacitățile sale, opiniile și gândurile care îl ajută să se definească. Conceptul de sine al unui adolescent este mult mai complex și mai realist decât cel al unui copil, văzând că majoritatea conceptelor pozitive de sine suferă un declin în timpul adolescenței.
#Sfaturi pentru părinții: Ajută-l să se evalueze corect, nu pune lumina pe domeniile în care el nu se pricepe. Arată-i ceea ce vezi tu bun în el și încurajează-l să își identifice calitățile si își fructifice resursele.
Apoi, vorbim despre identitatea de sine (=care răspunde la întrebarea Cine sunt eu?) care se referă la modul în care cineva se definește, în adolescență ceea ce formează în esență stima de sine a adolescenților. Stima de sine se referă la încrederea cuiva în abilitățile și valoarea sa, care poate fi pozitivă și/sau negativă.
#Sfaturi pentru părinții: Încurajează-l! Nu condiționa încurajarea de reușită, ci arată-i că el este valoros indiferent dacă are sau nu o realizare.
Identitatea socială este modul în care alții definesc un individ, acest mod afectează, de asemenea, formarea identității unui adolescent. Etichetele adesea folosite în timpul adolescenței afectează modul în care un adolescent se definește și se vede pe sine. De exemplu, dacă cineva se referă la un adolescent ca fiind „retras” pentru că deseori este singur, acel adolescent ar putea folosi acea etichetă pentru a se defini, ceea ce îi poate scădea stima de sine.
#Sfaturi pentru părinți: Pentru a-l ajuta pe adolescentul tău să-și formeze o identitate socială sănătoasă, nu îi pune etichete, încearcă să nu lași momentele de furie să îți domine comportamentul și nu-l jigni involuntar. Orice etichetă, chiar și una care poate fi banală îl poate afecta. Discută cu adolescentul tău și ajută-l să își găsească medii sociale propice pentru dezvoltarea sa.
Corpul adolescentului și identitatea de sex-rol
Corpurile adolescenților s-au schimbat atât de mult în timpul pubertății, încât încep acum să semene cu corpurile adulților. Desigur, tinerilor le plac unele dintre aceste schimbări fizice, dar altele nu le plac. Ca rezultat, ar putea dori să sporească schimbările fizice pe care le consideră dezirabile sau atrăgătoare și să minimizeze sau să ascundă schimbările care nu le nasc sentimentul de placăcere. (este ceva perfect normal) Astfel, unele comportamente stereotipe de gen rezultă din aceste eforturi de a „reduce” sau „reduce” modificările fizice ale corpului lor.
Adolescenții devin din ce în ce mai interesați de întâlniri și de formarea de relații romantice, ei vor avea comportamente stereotipe, specifice genului, în efortul de a fi atrăgători pentru celălalt.
La începutul adolescenței chiar preadolescenței (12-13 ani) , prietenii și familiile vor influența modul în care adolescenții își exprimă genul. De exemplu, un tată poate insista ca fiul său să-și ajute mama ducând alimentele la etaj și poate observa că surorile sale nu sunt obligate să îndeplinească această sarcină. Acest adolescent ar putea concluziona că este masculin să cari sau să ridice obiecte grele pentru femei și, prin urmare, s-ar putea oferi voluntar să ducă ghiozdanul prietenei sale în drum spre casă de la școală. Un alt exemplu este reprezentat de o mamă cere își poate corecta fiica pentru că a râs prea tare, afirmând că nu este „ca o doamnă” să râdă. Drept urmare, acest tânăr adolescent poate învăța să „chicotească” într-o manieră stereotip feminină. De aici înțelegem că părinții pot oferi modele de masculinitate/feminitate.
Până la sfârșitul adolescenței, identitatea de gen a tinerilor devine de obicei mai stabilă, dar fără rigiditate. În acest moment, tinerii se simt suficient de încrezători și în siguranță pentru a se bucura de activitățile care îi interesează; indiferent dacă aceste activități sunt sau nu asociate în mod tradițional cu sexul lor.
De asemenea, pe măsură ce tinerii bărbați și femeile devin mai siguri și încrezători în identitatea lor de gen, ei nu mai simt că trebuie să prezinte întotdeauna un aspect perfect masculin sau feminin. Până la sfârșitul adolescenței, tinerii și-au dat seama de obicei rolul lor în societate, inclusiv rolul lor de gen și și-au stabilit o identitate individuală sigură și confortabilă, care corespunde valorilor, credințelor și intereselor lor.
Tinerii încep să se bucure de o flexibilitate la sfârșitul adolescenței, ceea ce indică o înțelegere mai matură a genului; unul care recunoaște genul este cel mai bine înțeles de-a lungul unui continuum, variind de la pur masculin la pur feminin, majoritatea oamenilor situându-se undeva între acești doi poli extremi. De obicei, atunci când oamenii se examinează pe ei înșiși și pe ceilalți într-o manieră mai holistică pentru a include preferințele personale, tipul fizic, interesele, activitățile, comportamentele, stilul și trăsăturile de personalitate, ei vor găsi un amestec de caracteristici masculine și feminine care compun identitatea lor.