fbpx

Vreau să le povestesc astăzi copiilor despre Lilibet

De Marcel Bartic, profesor de istorie

Știu,  știu, nu e în programa școlară și nu apare în planificările mele. Încă. Dar sunt sigur ca elevii mei mă vor întreba cine a fost această regină și de ce moartea ei a întristat o lume întreagă. Așa se întâmplă întotdeauna când au loc evenimente deosebite. Copiii își întreabă profesorul de istorie. Cine a fost omul acela? De ce este atât de special? Lilibet

Nu e un răspuns ușor. Poate că un istoric al Casei Regale le-ar fi putut da informații despre faptul că a fost cel mai longeviv monarh al Marii Britanii. Că a fost parte a celor mai importante evenimente istorice de la al doilea război mondial încoace. Le-ar putea povesti despre istoria monarhiei britanice, prerogativele acesteia și faptul că Elisabeta a fost regina celor cincisprezece state din Commonwealth.

By Philip de Laszlo – Google Arts & Culture, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=118008650

Eu am să le spun însă copiilor că odată, demult, demult, a fost o fetiță pe care părinții ei o alintau cu numele de Lilibet. Îi plăceau tare mult animalele, în mod special caii și câinii. Cum vă plac și vouă,  copii, nu-i așa? A fost tare bucuroasă când a primit în dar primul ei cal, pe care l-a botezat Peggy, și care a însoțit-o de multe ori prin plimbările ei. O, stați c-am uitat. A crescut-o o guvernanta cam rea. O pedepsea de multe ori și pentru cea mai mică greșeală. Dar cum o pedepsea, domnule profesor? Ei, o ținea pe un scaun până se astâmpăra, ce credeați? Păi și ea era neastâmpărata? Da, și ea a fost când era copil. Ca noi, așa? Exact ca voi, da, dacă vă vine sa credeți. Știați că-i plăcea sa facă sport? Când era copil, practica înotul. Ba chiar, odată, a câștigat o competiție. Cum, dar nu trebuia să le câștige din oficiu? Doar era prințesă,  toată lumea trebuia să i se supună. Nu, copii. Lilibet nu a fost acel gen de prințesă. Și a mers și ea la școală? Ei, când era așa de vârsta voastră, a învățat acasă. Veneau profesorii la ea și o învățau tot felul de materii. Un fel de homeschooling, i-am zice astăzi. I-a plăcut franceza în mod special. Vouă vă place franceza? E o limbă tare frumoasă și are multe lucruri în comun cu limba română. Și avea și teme? Sigur că avea, ce credeați, că prințesele nu au teme de făcut? 

Când avea 14 ani, a izbucnit cel de-al doilea război mondial. Să știți însă că a fost tare curajoasă. Când a văzut că sunt mulți alți copii care s-au speriat de război, că trebuiau să se ascundă în adăposturi sau să fugă din calea bombelor, ea a ținut un discurs faimos la radio și știți ce le-a spus celor mici din Marea Britanie? Să nu le fie frică. Nici măcar un pic. Să fie siguri siguri că țara lor va obține victoria. Dar ei nu i-a fost frică? Ba sigur că da, e normal să-ți fie când se întâmplă un război. Dar și-a învins teama și a ales să-i încurajeze pe cei din jurul ei. Cum ați putea face și voi uneori, nu-i așa? I-ați incurajat vreodată pe cei din jurul vostru când le-a fost teamă? Ei, uite, ati putea face și voi la fel. 

This is photograph TR 2832 from the collections of the Imperial War Museums., Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=24396386

A, stați așa, că a mai făcut multe altele. Știați că a făcut cursuri de mecanic auto și șofer de camion? Cum de ce? Dacă ar fi fost nevoie, ar fi dat o mână de ajutor la transportarea proviziilor. Pentru copii? Probabil că pentru copii în primul rand. Dar cum sa fie ea șofer de camion? Nu era prințesă? Ba da, era, dar a fost o prințesă specială. Una care nu a avut nici o problemă să se îmbrace în salopeta de mecanic și să repare un motor. În timp de război, orice ajutor era binevenit, mai ales din partea unei prințese. Copii, știați că și în istoria noastră a fost odată o regină, pe care o chema Maria, și care a fost asistentă medicală? Da, a îngrijit soldații pe front iar aceștia au respectat-o foarte mult numind-o „mama răniților”. Ei, uite așa și cu Lilibet. Din acest motiv, toți copiii din Marea Britanie au îndrăgit-o atât de mult. Pentru că a știut cum sa le fie aproape.

A, trebuie să vă mai spun ceva despre Lilibet. O să vă placă, sigur sigur. Mai târziu, când a crescut și a devenit regină,  a apărut într-un videoclip cu James Bond. Cum, cu agentul 007? Exact! Da, și a fost foarte încântată! A schimbat chiar un pic replicile și a jucat o scenă în care, țineți-vă bine, trebuia să sară dintr-un elicopter! Și a sărit? Nu, nu a sărit ea, firește, a fost un cascador în locul ei dar în film părea că a sărit ea și a aterizat fix în loja ei din Stadionul Olimpic din Londra. Oamenii au fost tare entuziasmați când și-au văzut regina în această ipostază! 

Vă puteți imagina o regină sărind dintr-un elicopter?

Copii, aș vrea să mai știți ceva despre Lilibet. Ceva foarte foarte important. Știți că, în manualele noastre de istorie, mai mereu se vorbește despre ce au făcut bărbații. Au condus armate, au încheiat tratate, au făcut tot felul de lucruri importante. Ați avea impresia, la un moment dat, ca istoria este scrisă numai de bărbați. Ei, nu este așa. Lilibet ne-a arătat că femeile pot face aceste lucruri la fel de bine. Ba chiar mai bine, aș spune. Cu mai multă înțelepciune și eleganță decât știu bărbații să  se poarte. Nu s-a lăsat niciodată intimidata nici măcar atunci când a stat de vorbă cu cei mai faimoși conducători din lume. Asta e o lecție pentru voi, copii, în mod special pentru fete. Să nu vă fie teamă niciodată să visați că puteți schimba lumea. Așa cum a făcut-o Lilibet. 

De obicei, când îi întrebi, copiii îți spun că istoria înseamnă ani mulți de reținut. Și e greu, aproape enervant să memorezi niște date care nu îți spun aproape nimic. Despre niște oameni pe care nu i-ai cunoscut și nu i-ai văzut niciodată. Despre niște evenimente care nu au legătură cu viata ta de zi cu zi. Cu fapte istorice care s-au întâmplat demult și cărora le descifrezi cu greu sensul. 

Știți de ce copiii ajung să perceapă în acest fel anii din manualele de istorie? Pentru că nu le spunem, mai întâi, povestea din spatele lor. Pentru că nu le vorbim despre trăirile, curajul, emoțiile sau speranțele care fac suma acelor personalități. Pentru că nu vorbim despre oameni ci despre statui din piatră, puse pe un soclu atât de înalt încât copiii nu ajung sa citească ce scrie pe bustul lor. Poate că ăsta ar trebui să facem mai întâi. Să le arătăm copiilor că, înainte de toate, au fost oameni. Că au visat. Au îndrăznit. Uneori au eșuat. Alteori au reușit. Că au fost fiii și părinții cuiva. Că au iubit și că au fost iubiți. 

https://www.standard.co.uk/lifestyle/london-life/photos-of-queen-elizabeth-ii-as-child-young-adult-a4120996.html

Eu, astăzi, vreau să le spun copiilor despre Lilibet. Despre o fetiță neastâmpărata care a vrut să schimbe lumea. Și într-un fel, a reușit. Pentru că nu a fost doar regina Marii Britanii. Cumva, undeva, acolo, în sufletul fiecăruia dintre noi, a fost și regina noastră. 

8 septembrie 2022.

Această zi este o dată pe care elevii mei o vor ține minte cu siguranță. Pentru că este și despre ei. Au fost contemporani cu o fetiță pe care o chema Lilibet și care a schimbat lumea.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.