fbpx

Sunt mamă și am 38 de ani. De ce știu cine e Selly și ascult Smiley

Sursă foto: Facebook- Selly

de Oana Dobre-Dimofte, fondator Educație Privată

Zilele trecute, un articol din Decât o Revistă a încins rețelele de socializare. Subiectul: Selly (Andrei Șelaru), un adolescent de 18 ani care este urmărit, pe YouTube, de aproape 2 milioane de fani. Articolul a provocat reacții de indignare (”puștiul ăsta nu face nimic?! cum să promovăm nimicul în presă?!”), dispreț (”nu are nicio carte în camera lui!”), consternare (”deci ĂSTA e cel despre care fiul meu tot încerca să îmi povestească, iar eu nu aveam niciun chef să ascult?”), clarviziune (”nu o să facă nimic în viață, nu vedeți că nu-l duce capul decât la prostii?!”). Mai rar, au apărut și comentarii favorabile, care încercau să spună că nu e nimic greșit ca un puști să își creeze o comunitate uriașă, câtă vreme platformele online sunt atât de accesibile și, la urma urmei, fiecare generație are propriii idoli. Apropo, tu cine erai în Beverly Hills-ul de la scara blocului: Brenda, Kelly, sau Dylan?

Am aproape 40 de ani, iar fiică-mea tocmai a împlinit șase. Duminică dimineață, am ascultat amândouă o bună parte din playlist-ul de pe YouTube al lui Smiley. E al doilea preferat al ei, după Cranberries. Da, acea trupă din anii ’90, cu Zombie și Ode to My Family.

Nu știu cine va fi Selly-ul generației ei, atunci când va fi adolescentă. Dar ce știu e că îl urmăresc pe Selly de acum de mai bine de un an. L-am descoperit pentru că mi s-a părut necesar, când ai o publicație despre educație, să cunoști reperele și personajele relevante ale generației despre care scrii. M-am bucurat să văd că DOR, o revistă cu o reputație foarte bună, a scris despre el. Mă bucur și când văd că televiziuni importante, precum Pro Tv sau Digi 24, îi acordă spațiu în programele lor. Iar argumentul principal nu este nici măcar volumul uriaș al audienței sale. Sunt și alți vloggeri care fac cifre mari. Am adunat, în schimb, mai multe motive pentru care orice părinte de adolescent ar trebui să știe cine este acest băiat și, în loc să strâmbe din nas cu superioritate sau, mai rău, să în interzică în casă (surpriză! n-o să vă iasă!), poate ar avea mai multe de câștigat dacă i-ar înțelege și folosi câteva lucruri din ceea ce transmite. S-ar putea să fie mai util, atât în relația cu propriul copil, cât și în dezvoltarea acestuia și a intereselor sale.

  1. Selly învață bine și a fost mereu interesat de carte (”Ce nu e la vedere sunt medaliile pe care Selly le-a câștigat în clasele I-IV la concursuri de mate și română (nu mai știe nici mama lui, profesoară de matematică la un colegiu tehnic, unde le-a pus”).
  2. Selly vorbește și scrie impecabil din punct de vedere gramatical.
  3. Clipurile despre viața de elev sunt interesante, amuzante și documentează foarte bine peisajul din școlile de acum. Nu, ”Liceenii” de pe vremea noastră nu mai este relevant.
  4. Selly își folosește influența în scop comercial și pragmatic, dar și în campanii educative (”Școala este cool”).
  5. Pe pagina sa de Facebook veți găsi și campanii umanitare, ceea ce poate crește interesul adolescenților de acum pentru comunitate.
  6. Relația cu părinții, atât cât lasă la vedere din ea, este una de un respect relaxat.
  7. Promovează educația sexuală și vorbește despre relațiile adolescenților cu franchețe, realist și articulat.

Părinții noștri nu ne-au putut interzice accesul la revista Bravo (mai țineți minte paginile ”acelea?” 🙂 ), care era pe un suport fizic concret și palpabil. Cu atât mai puțin vom putea interzice noi accesul copiilor la personajele care îi atrag, îi distrează și îi fascinează. Iar la acest lucru eu nu mă raportez cu regret. Mai degrabă, cred că are mai mult sens să încerc să-i  cunosc pe idolii copilului meu, să caut în ceea ce transmit mesajele în regulă, care pot contribui la educația sa și, atunci când nu sunt de acord cu ceva, să discutăm despre asta. Să bag capul în nisip și să mă prefac că idolii nu există mi se pare contraproductiv și inutil.