Singur la școală? Singur de la școală?

Există copii care merg singuri la școală și vin singuri de la școală. Copii din clasele primare. Unii dintre ei nu mai ajung la școală, alții nu se mai întorc.

Majoritatea părinților își duc copiii la școală și-i aduc de la școală în clasele primare. De copil de grădiniță care să meargă singur la grădiniță sau să se întoarcă n-am auzit și sper că nici nu există vreun caz. Începând cu clasa a V-a, mulți copii se duc la școală și vin de la școală singuri. Mulți, dar nu toți. Mă refer, desigur, la copiii care locuiesc relativ aproape de școală, nu la cei care, din motive de distanță, sunt duși și aduși de părinți sau de cineva din familie. Am întâlnit cândva, într-o stație de metrou, o mamă care mi-a spus că trimite băiețelul de clasa a V-a singur la o școală aflată foarte departe de casă: mergea cu tramvaiul și cu metroul. Mi s-a părut riscant, recunosc, i-am și spus asta.

Sunt puțini părinții care-și însoțesc copiii la școală după clasa a VI-a. Poate ei ar vrea, dar nu mai vor copiii, le e rușine de ceilalți copii, care râd de ei, că nu se descurcă singuri. Sunt însă și părinți care vor să-i învețe foarte devreme pe copiii lor să se descurce singuri și încep cu asta. E un risc uriaș, pe care niciun părinte nu are cum să și-l asume, oricât ar declara asta. Fiindcă nu el e cel care se supune vreunui risc, ci copilul.

De doi copii care au dispărut am auzit în ultima vreme. Doi copii nesupravegheați. O fetiță de opt ani și un băiețel de zece ani. Fetița a plecat de la școală la afterschool singură; când a fost găsită, a spus că a fost în excursie. Băiețelul a dispărut în drum spre școală. A  fost găsit seara, la ora 20:00, într-un tramvai. Se plimbase toată ziua prin oraș.

Întrebarea este: de ce acești copii, și nu sunt ei singurii, sunt lăsați singuri? De ce familiile lor îi pun în situații de risc? Este bună metoda învățării înotului prin aruncarea într-o apă adâncă?

Da, este normal să învețe copiii să se descurce singuri, însă pas cu pas, vârstă cu vârstă. Copiii pot fi atrași de o mulțime de lucruri care părinților lor nu le trec prin minte, chiar dacă și ei au fost copii. Copiii noștri nu sunt copiile noastre. Pot fi atrași inclusiv de promisiunile unor oameni cu intenții deloc bune, pot crede în cuvinte mieroase, în oferirea unei înghețate, bomboane etc. Da, e normal să învețe copiii să cunoască lumea, dar părinții îi însoțesc în acest proces de învățare, li-l explică, li-l exemplifică, nu-i lasă să descopere singuri pericolele lumii.

Bineînțeles că părinții nu își pot apăra copiii de orice rău în viață, dar pentru ca un copil să se maturizeze rațional și emoțional e necesar ca el să știe și să simtă că se poate baza oricând pe înțelegerea și protecția părinților. Doar așa va învăța să identifice pericolele, nu dacă e lăsat să meargă singur la școală și să vină singur de la școală în clasele primare.

Ana Barton