fbpx

Scriitorul Amos Oz, acuzat de ”abuz sadic” de una dintre fiicele sale. O altă fiică neagă acuzațiile

Galia, fiica scriitorului israelian Amos Oz, distins cu numeroase premii literare, a publicat luni o carte autobiografică în care denunţă „abuzurile fizice şi psihice” la care a supus-o tatăl său, cunoscut pentru activismul său în favoarea păcii, relatează agenția EFE, preluată de Agerpres.

În autobiografia sa, Galia abordează relaţia complexă pe care a avut-o cu tatăl său: „În copilărie, tatăl meu mă bătea, mă blestema şi mă umilea. Violenţa a fost creativă: m-a târât prin mijlocul casei şi m-a aruncat afară”, sunt cuvintele cu care îşi începe cartea Galia Oz.

Sora ei şi la rândul său scriitoare, Fania Oz-Salzberger, a reacţionat pe contul său de Twitter la acuzaţiile lansate de Galia: „Noi, Nili (mama), Fania şi Daniel (frate), am cunoscut un tată diferit. Plin de căldură, amabil, atent care îşi iubea familia cu o dragoste plină de preocupare, devoţiune şi sacrificiu”, a scris ea, susţinându-şi tatăl.

Amos Oz (născut Amos Klausner, n. 4 mai 1939, – d. 28 decembrie 2018) a fost un scriitor israelian.

În 1965 i se publică prima culegere de povestiri, Acolo unde țipă șacalii, iar în 1966, romanul Altundeva, poate. În 1967 participă ca soldat într-o unitate de tancuri la Războiul de Șase Zile pe frontul din Peninsula Sinai iar în octombrie 1973, în Războiul Yom Kippur.

Publică articole în Davar, ziarul sindicatelor de orientare laburistă din Israel, iar romanele sale încep să fie traduse. În perioada 1984-1985 este beneficiarul unei burse la Colegiul Colorado Springs din Statele Unite. Din anul 1991 este membru al Academiei Limbii Ebraice.

Au fost realizate trei ecranizări după romanele lui Amos Oz: Michael Sheli (după Soțul meu, Michael) în 1976, Kufsa Sh’hora (după Cutia Neagră) în 1994 și The Little Traitor (după Pantera din subterane) în 2007.

În limba română i-au apărut traducerile a șapte romane: Soțul meu, Michael (Polirom, 2005), Cutia neagră (Univers, 2002), Să cunoști o femeie (Polirom, 2004), Fima (Polirom, 2008), Să nu pronunți: noapte (Univers, 1997), Pantera din subterane (Univers, 2003) și Poveste despre dragoste și întuneric (Humanitas, 2008) – volum premiat cu Premiul France Culture 2004, Premiul Goethe 2005,Rime despre viață și moarte (Humanitas, 2009).

Ultima sa poziție profesională a fost aceea de profesor la catedra de literatură de la Universitatea Ben Gurion din Beer Șeva.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *