Să aibă activitate. Dar câtă?

tired little boy sitting at a desk and holding hands to head. boy 5 years. on the desk a lot of books. photo taken on a light background

Multor copii le fac părinții un program riguros, divers și foarte încărcat după grădiniță și, mai târziu, după școală. Balet, instrument muzical, echitație, cursuri de limbi străine, de pictură, de teatru, de… mușețel.

Acum, să nu-nțelegeți cumva că noi credem că nu e bine să aibă copiii activități extrașcolare. Suntem departe de un asemenea gând. Ne-am gândit însă să punem problema măsurii. Cât de multe să fie, cât de mult timp să le fie alocat, unde ne oprim în ce privește numărul lor?

E foarte util să facă un sport, să învețe un instrument muzical, o limbă străină. Sunt deschideri care pot scoate la iveală un talent al copilului. Problema apare la copiii care au foarte multe activități extrașcolare, care îi obosesc tare și nu le mai lasă timp de joacă sau de… visare. Pentru că a visa înseamnă a asta cu tine însuți, a începe să te cunoști, să te accepți, să te iubești. Știm bine cu toții că mulți dintre adulți nu știu cine sunt pentru că n-au fost încurajați niciodată să se descopere. Ei cred că sunt propria lor… funcționalitate.

Am zis mai devreme că problema apare la copiii care sunt suprasolicitați fizic și psihic de mulțimea activităților. De fapt, problema e la părinții lor, nu la copii. Am cunoscut cândva o mamă care nu vorbea decât despre cât de deosebit este fiul său, avea trei ani copilul, de restul copiilor, că e un geniu, că trebuie să facă aia și ailaltă, să se dezvolte, să se deosebească din ce în ce mai tare de restul lumii. Să se deosebească până la a fi primul om care levitează sau cum? Am întrebat-o și eu, cu voce șoptită: „Dar pe el ce-l bucură cel mai mult?“. A tăcut, complet blocată de pedestra mea întrebare. Păi, așa mă raportam eu la superextraultraminunatul ei băiețel, sufocat de pretențiile pe care le avea mami de la el? Da, era simplă întrebarea, recunosc, iubesc simplitatea, e și eficientă, rezolvă cele mai multe încurcături, de orice fel, poate prea simplă pentru gustul ei, însă n-a știut să răspundă. M-am bucurat mult că n-a încercat s-o scalde, a fost lucrul cel mai important. Sigur s-a gândit la simplisima mea întrebare fiindcă dățile viitoare când am mai vorbit a ținut să-mi spună că șahul îl face foarte fericit. Avea vreo șase ani când s-a îndrăgostit de șah.

Deci, cum facem? La grădiniță și la școală, copiii petrec activ timpul, chiar dacă la grădiniță sunt incluse joaca și somnul de după-amiază. Ei consumă multă energie alături de colegi. Știu că și au multă energie, însă au nevoie, ca orice om, mic sau mare, să se regenereze, ca să se poată bucura de viață, tot ca orice om, mic sau mare. Poate părinții îl văd pe copilul lor un mare muzician, un pictor renumit sau un sportiv de performanță, însă în afara bucuriei nu există nicio formă de performanță. Nu una reală și pe termen lung.