Închide
Oana Moșoiu, profesoară și Coordonator Intervenții Sistemice în Proiectul ROSE la Ministerul Educației, comentează rezultatele Raportului Național de Literație, lansat astăzi. În opinia Oanei Moșoiu, încă nu este un moment crucial pentru Educația din România.
Opinia prof. Oana Moșoiu, integral:
Mixed feelings la evenimentul Lansarea Raportului Național de Literație.
11 copii din 100 înțeleg ceea ce citesc.
Să repetăm asta. De multe ori. Deci 3 elevi dintr-o clasă de 30, aproximativ.
Avem o problemă gravă de abilități ale cadrelor didactice de a genera învățare autentică. Știu problemele dintre cele 2 tabere care se bat pe ”cum se predă limba română”. În timp ce nu reușim să ne lămurim după ce ”akademie” să mai predăm româna teoretică, copiii nu reușesc să se exprime în limba maternă, analfabetismul funcțional este o gaură neagră de învățare cu implicații majore asupra pieței forței de muncă și implicit, economiei țării noastre în următorii ani (cumulat, probabil, cu criza demografică despre care am tot citit zilele trecute, cu o criză a familiei și cu o criză economică pe care mă îndoiesc că o înțelegem). În timp ce nu reușim să ne lămurim ce e potrivit să fie într-un examen de limba română, elevii nu înțeleg ce citesc, cu implicații în analiza informațiilor, luarea deciziilor, planificarea acțiunilor și organizarea a orice în viață.
Intervenții foarte bune și clare: Luminita Costache despre ”learning poverty” și Alina Sava – investițiile în educație au nevoie de gândire de tip intervenție, respectiv combinarea unor direcții de finanțare (cărți + interacțiunea copiilor cu acestea; bonusarea cadrelor didactice + sprijin didactic).
Să urmăriți evenimentul, este disponibil online. Da, avem un început de ‘programe de evaluare’ a diferitelor capacități și competențe, așa cum fac țările emancipate educațional, dar da, acolo sunt derulate de ministerele educației. Bine că au făcut și la noi organizațiile nonguvernamentale și brio.ro, asta pentru că știe Dragos Iliescu carte în domeniul evaluării psihometrice și investește în comunicare despre evaluare standardizată, pentru că fără investiții (wink-wink), nu preia nicio media informații despre ce înseamnă acest tip de evaluare, fiind un domeniul ultraspecializat și foarte costisitor, din punct de vedere al implementării.
Da, mai e un rol importat al familiei. Imaginea romantică a familiei adunate în jurul mesei, cu mama care face teme și privește suav la copiii ei în timp ce gătește cred că este depășită. Familia, în țara aceasta, este o temă foarte sensibilă. Noi avem la facultate a 5-a generație de studenți crescuți cu părinții în străinătate. Părinții care sunt pe aici sunt în burn-out continuu pentru că e dificil să-ți faci un rost serios fără 12 ore de muncă (oficiale) sau 18-20, cum am auzit la alții. A munci foarte mult pentru a asigura resurse decente într-o societate solicitantă și cam nedreaptă. Literație? Mass – media și internetul să trăiască.
Într-o criză a familiei, școala este critic să fie bună. Profesori buni. Bine plătiți, ca să nu facă meditații pentru a trăi decent. Pregătiți, pentru că lumea se schimbă. Morali, pentru că avem și o criză de valori. Onești, pentru ca cineva să fie reper la început de viață a copiilor.
Dar vă întreb: câți dintre voi ați încurajat de curând, vreun tânăr, să se facă profesor?
Cred în puține lucruri, când cred; și nu cred, acum, că este un moment crucial pentru educație, așa cum a fost anunțat. Pur și simplu nu cred. Ne auzim la toamnă, vorba aia, la restanță.
Am pregătit o postare despre munca și investiția organizațiilor nonguvernamentale din sectorul educației. Mă îndoiesc sincer că doar ele pot face țara asta bine, educațional vorbind. Există un plafon de sticlă deasupra noastră și el se numește: politică.
