Închide
Prima mea notă din liceu a fost un 3. Mulțumesc pentru el!
Clasa a noua, prima oră din liceu: limba română. M-am făcut remarcat prin poveștile lungi și enervante cu un coleg, că doar nu era să impresionez prin cunoștințe.
Exasperată că nu ne potoleam, profa ne-a ridicat în picioare să ne asculte. Am râs.
– Cum să ne ascultați? Din ce? E prima oră din liceu! E prima oră de română! Nu ați predat încă nimic.
[În adolescență eram sigur pe mine și deștept de mama focului, după cum vă puteți da seama.]
– Din recapitularea de clasa a opta, răspunde profesoara.
Am râs iar. Eram convins că viața-i ca-n gimnaziu și doar ne sperie. Notele nici măcar nu aveau cum să fie trecute în catalog. Nu?
Deschide catalogul, ne identifică, răspunde al meu prieten și primește nota 7.
Îmi vine rândul. Dau din colț în colț, pentru că sunt pe nicăieri. Și vine rezultatul.
3.
Asta a fost prima notă din prima oră de liceu, prieteni. TREI.
A fost nota care m-a făcut să fierb de nervi și, în același timp, m-a adus cu picioarele pe pământ. A fost „bubuiala” de care aveam nevoie.
Din acel moment, am pus mâna pe carte ca să demonstrez că nu-s prost.
Nota asta mi-a schimbat viața și nu exagerez.
Împreună cu aceeași profesoară am pus pe picioare ziarul școlii. După aceea a urmat evadarea.
Am sărit gardul, după ce directoarea adjunctă mi-a interzis să părăsesc incinta, și am fugit la un post de radio local să vorbesc despre realizarea elevilor de la „Șenchea”.
Am ieșit din emisie cu o propunere de job pe care am acceptat-o. Mi-am câștigat primii bani cât încă eram în liceu. 500 de lei a fost primul meu salariu.
Au urmat facultatea, masterul și, iată-mă acum, la cursuri postuniversitare de psihopedagogie. Incredibil, dar adevărat.
Mulțumesc, Doina Dina, pentru 3-ul ăla!
Pentru că m-ați scos din starea aia letargică și mi-ați dat avânt. Și vă mulțumesc că, după atâția ani, încă îmi răspundeți când vă caut.
––––
Iar dacă ați ajuns până aici, am o nouă provocare pentru voi. Haideți să punem niște zâmbete pe chipuri și să schimbăm, măcar pentru o zi, energia din mediul ăsta toxic.
Scrieți un mesaj pentru profesorul care v-a marcat.
Poate fi un profesor din școala generală, din liceu sau din facultate.
Poate fi cineva care v-a învățat o materie, dar la fel de bine cineva care v-a învățat ceva despre voi, despre oameni sau despre viață.
Nu trebuie să fie un roman. Dar să fie sincer. Pur și simplu, de ce profesorul acela e important pentru voi?
Lăsați mesajul în comentariile acestei postări.
Sau publicați-l pe profilul vostru și puneți hashtagul #educatieprivata, ca să îl putem găsi. Îl publicăm și pe site-ul Educație Privată, ca să ducem mai departe emoția și să le arătăm profesorilor că munca lor nu trece întotdeauna neobservată.
Dacă nu vreți ca mesajul să fie publicat pe site, îl puteți scrie fără hashtag.
Deci, acceptați provocarea? Facem frumos de Ziua Profesorului?