Abandonul școlar, una dintre marile probleme din sistemul de învățământ din România, a fost redus la o școală din Budila, județul Brașov. 25-30% dintre cei care renunțaseră la educație s-au reîntors la școală, în unele situații chiar dublându-se numărul copiilor/clasă, datorită proiectului „Magazinul clasei”. Programul este derulat de învățătoarea Elza Fejer, preluând ideea fondatoarei asociației Eltera, Caty Roos.
Deși au fost încercate metodele clasice pentru a-i aduce pe copii la școală, niciuna nu a avut un asemenea impact pozitiv. Iar asta a atras reacții negative, dar și sprijinul donatorilor din București, Craiova, Oradea, Timișoara, Arad, Câmpina etc. Am stat de vorbă cu Elza Fejer, după un an de la deschiderea „Magazinului clasei”, ca să aflăm ce rezultate a generat proiectul și dacă poate fi extins la nivel național în comunitățile vulnerabile.
Am început acum un an, în ianuarie 2022, și doar de la anunțarea proiectului până la primul magazin am obținut niște rezultate fantastice, asta însemnând că una dintre clase, spre exemplu, care avea doar șapte copii prezenți din 20, a reușit să se umple. Și este doar una dintre cele 12 clase participante, unde prezența a devenit constantă. Aveam o fluctuație a prezenței copiilor, pentru că veneau o zi, iar una rămâneau acasă, veneau a treia zi și apoi două, iar, acasă. Cu ajutorul acestui program am reușit să îi ținem permanent la școală.
Proiectul presupune ca pentru fiecare zi în care sunt prezenți să primească un punct, dar dacă lipsesc o zi pierd punctele pe toată săptămâna respectivă. Ideea este să îi ținem cât mai mult la școală. Ca să îi stimulăm, „Magazinul clasei” nu ține cont de adeverințele medicale, pentru că în unele situații am observat că părinții reușesc să le obțină fără un motiv bine întemeiat și rămân copiii acasă. Absențele se motivează în catalog, dar nu primesc punctele pentru „magazin”.
25-30% dintre cei care abandonaseră s-au reîntors la școală, iar unele situații chiar mai bine de atât, dublându-se numărul copiilor/clasă.
Neimplicarea părinților în primul rând. Pur și simplu din comoditate, nu își trimiteau copiii la școală. Vorbim de o comunitate vulnerabilă, ei stau oarecum departe de școală, în comunitate sunt părinți cu foarte mulți copii, fără locuri de muncă, trăind din ajutorul social. Avem copii care vin acum singuri la școală, fără să știe mama lor, înainte ca ea să se trezească. Vin pentru că nu vor să-și piardă punctele, vor să se asigure că își pot „cumpăra” cu punctele respective hăinuțe, îmbrăcăminte, încălțăminte sau rechizite și jucării.
Exact. Asta am și dorit să obținem, să-i responsabilizăm pe copii, pentru că a responsabiliza un părinte este mai greu; au crescut cu o anumită mentalitate și e greu să îi scoți din zona de comfort.
Este foarte important! În decursul anilor am făcut tot felul de demersuri. Am 25 de ani vechime aici și am fost la ei acasă. Am vorbit cu părinții, care foarte mulți dintre ei mi-au fost elevi, dar nimic nu a avut un impact atât de mare cum are „Magazinul clasei”.
I-am scutit de niște cheltuieli și am adus zâmbete copiilor, pentru că foarte mulți nu și-au permis o jucărie, hăinuțe noi sau rechizite de calitate pe care acum le pot avea. Suntem foarte bucuroși că ne-am aliat cu Asociația Eltera pentru binele copiilor din comunitatea noastră.
Fiind din comunitate și mamă a doi băieți, îmi doresc ca ei să trăiască în Budila. Este rău famată din cauza comportamentului acestor comunități vulnerabile și mă doare să știu că sunt în calitate de dascăl și nu am făcut nimic. Mă procupă lucrul acesta și cred că este de datoria mea ca să fac întotdeauna primul pas spre bine. Acum băieții mei sunt măricei, am mai mult timp la dispoziție și pot să mă dedic și altor copii. Încerc să suplinesc părintele absent din viața lor, la fel ca celelalte cadre didactice.
Da. Chiar dacă „Magazinul clasei” presupune prezență și atât. De exemplu, am avut clase unde nu era nevoie de un asemenea program pentru prezență, pentru că este un colectiv mai responsabil. Dar, acolo primesc copiii puncte pentru temele făcute sau pentru bună purtare. Sau în anumite situații, de exemplu înainte de Crăciun și acum la aniversarea de un an, am avut proiecte paralele care presupuneau adunarea unor puncte pentru cadouri speciale.
Sigur, de ce nu? Eu chiar i-am propus prieteni mele Caty de la Eltera să facă acest lucru, să îl înregistreze și să fie implementat pe plan național.
De când știe de noi toată țara, am fost acuzată de multe lucruri: că cerșesc pentru cei leneși, că încurajez pomana, că îmi fac personal reclamă… Mă doare, dar eu cred că „Magazinul clasei” este o șansă acolo unde celelalte strategii nu au dat rezultate. Consider că mai ales în mediile defavorizate, chiar dacă mi-au zis că șantajez – poate este un șantaj emoțional, dar acești copii au nevoie de emoții pe care nu le-au trăit. E o împlinire să vezi că vin copiii, cu care tu nu ai altă tangență, și te iau în brațe mulțumindu-ți că au o pereche de ghete noi sau mănuși și căciulă, spunând: „doamna, uite ce mi-am luat de la magazin!” Restul nu mai contează. Exemplele pozitive sunt necesare în viața lor și cu cât timpul petrecut la școală este mai lung, cu atât șansele noastre de reușită sunt mai mari.
La început ne-au adus cei de la Asociația Eltera toate produsele de igienă de care aveam nevoie. În toamnă, după ce „Magazinul clasei” a apărut în presă, am primit foarte multe donații de la diferite organizații, persoane fizice, foști profesori la noi în școală s-au organizat în școlile din Brașov, persoane fizice din București, Craiova, Oradea, Timișoara, Arad, Câmpina, din toată țara. Înainte de Crăciun nu am mai făcut față cu depozitarea și am primit o remorcă pe care am amplasat-o în curtea școlii, pe care o folosim ca depozit.
Mă pot suna la numărul de telefon 0742 371 064, mai există datele Asociației Eltera pe internet sau pot trimite produse de igienă pe adresa școlii, specificând „pentru Magazinul clasei”.