Anca Moraru, Director executiv LTN
Am simțit nevoia să scriu și eu, stimulată fiind de discuția despre semnificația rezultatelor la testele PISA, despre consecințele nefaste în cazul în care nu se vor lua măsuri imediate și despre care ar trebui să fie acele măsuri care să asigure rezultate mai bune în următorii ani.
Am parcurs toate cele de mai sus, cât mi-a permis timpul și apreciez promptitudinea cu care site-urile de știri au transmis informațiile, aproape în timp real. Nu am văzut, în noianul de opinii, punctul de vedere al vreunui elev. Sau măcar o discuție inițiată cu un elev, participant sau nu la testele PISA. În entuziasmul de a împărtăși opiniile personale și de a acționa pentru soluții, cine își pune problema cu privire la motivația elevilor, la rolul lor în rezultatele obținute? Pare că asistăm la un joc în care dreptatea este miza, iar elevii și rezultatele lor – câștigul pus la bătaie.
Oare elevii cum se simt atunci când citesc știrile în care sunt numiți „analfabeți funcționali”? Cum se simt când se vorbește despre ei ca și cum nu ar vedea, nu ar auzi sau nu le-ar păsa ce se spune despre ei? Poate ne surprinde că vor acționa exact așa, ca și cum nu ar vedea, nu ar auzi și nu i-ar interesa, școala, rezultatele testelor, opiniile profesorilor și ale specialiștilor în educație.
Ce m-ar interesa pe mine, ca om ce lucrează în educație, este să știu ce părere au elevii înșiși de rezultatele obținute. Dacă sunt motivați de un test al cărui rezultat nu este trecut în catalog. De ce au fost de acord să participe și ce părere au despre rezultatele publicate. Și extinzând contextul testelor PISA la contextul vieții lor, ce aspirații au? în ce domeniu vor să lucreze? dacă se simt fericiți? dacă se simt apreciați?
Sunt și eu de acord că obiectivul principal al școlii trebuie să fie acela de face legătura dintre teorie și practică, dintre a învăța să citești și a învăța să gândești, dintre a învăța să calculezi și a învăța să îți amenajezi o cameră cu mobila cumpărată de la IKEA și asamblată de tine. Să nu pierdem, însă, din vedere faptul că nimeni, niciodată nu va învăța să aplice ceea ce învață dacă nu are o motivație interioară. În lipsa acestei motivații, învățarea este mecanică, nu se produc conexiuni, nu apar nici analiza, nici sinteza informațiilor. Întreținerea acestei motivații interioare este responsabilitatea adulților din viața copiilor și tinerilor.
Testele PISA sunt un instrument, probabil dintre cele mai eficiente de până acum, care ne ajută să evaluăm rezultatele procesului învățării. Semnificația rezultatelor are efecte de notorietate și de impact asupra României. Cu toții – elevi, profesori, școli, suntem evaluați și clasați din acest punct de vedere. Însă, când principala temă a discuțiilor sunt testele PISA și nu grija pentru elevii ce le susțin, atunci învățarea nu mai este centrată pe elev. Dacă suntem interesați de progresul elevilor, este esențial să avem în vedere motivația lor. Dacă ne dorim să fim liniștiți cu privire la viitorul societății românești, atunci trebuie să fim preocupați astăzi de motivația tinerilor.