Închide
Să fie bine educat nu-nseamnă să fie yesman. Dacă una crede și simte, dar alta spune și face, arată o ruptură care începe să fie din ce în ce mai adâncă și mai periculoasă în mintea și în sufletul lui.
Diplomația de învață toată viața, o-nvățăm și noi în fiecare zi, așa că nu e cazul să le-o pretindem ritos și cu reproș copiilor noștri. Însă diplomația se bazează pe sinceritate, deși multă lume are impresia că ar fi o minciună ambalată frumos ori doar urmărirea interesului propriu, în mod viclean.
Ca să poată fi sincer cu lumea, începând cu părinții, bineînțeles, copilul trebuie să fie sincer cu sine. Și este la început, atunci când spune el „Asta vreau!“ și „Asta nu vreau!“. Însă reacțiile părinților și ale celor din jur la sinceritatea lui frustă îl vor crește drept sau strâmb. Pare categoric ce spun, însă cale de mijloc nu există, nu avem oarecum drept sau oarecum strâmb. Avem ori una, ori alta.
E foarte ușor, dar atât de grav, să învețe copilul să mintă, ca să se apere, ca să fie aprobat, ca să nu fie certat. Numai că așa învață să se mintă, iar ăsta este unul dintre cele mai eficiente instrumente de strâmbare a personalității și caracterului unui om. E o falie care se naște în om și care se adâncește toată viața.
Așa că învață-l, mamă, învață-l, tată, să spună și ce vrea, și ce nu vrea. Și ce-i place, și ce nu-i place. La început, o va face poate prea direct, dar nu-ți lăsa orgoliul să se expandeze între tine și copilul tău, e normal să fie abrupt, nu e deloc ușor să înveți să fii om. Arată-i tu cum poți să spui și ce-ți place, și ce nu-ți place fără să rănești. Întâi, trebuie să vadă asta la tine, să te vadă pe tine că stăpânești respectul și atenția față de oameni. Dacă te vede nervos și plin de reproșuri la adresa lui sau a alora, copilul te va imita și ți le va-ntoarce când nu te-aștepți, chiar și când ori mai ales când vor fi străini de față. Nu da drumul din lanț orgoliului, te rog, nici atunci, nu te gândi că al tău copil te face de râs. Gândește-te unde și cum ai greșit tu, de are el o astfel de reacție.
Da, vorba dulce mult aduce, știe ea înțelepciunea populară foarte bine. Însă vorba dulce nu este minciuna, ci felul respectuos și elegant și de a cere ceva, și de a refuza ceva. În loc de „Nu vreau!“, copilul poate spune „Mie mi-ar plăcea…“ sau „Eu cred că…“, în loc de „Dă-mi!“, „Fă-mi!“, “Vreau!“, el poate spune „M-aș bucura să…“, „Știi cât de fericit aș fi dacă…“, „Îmi doresc mult…“.
Par doar cuvinte și expresii care înlocuiesc alte cuvinte și expresii. Însă cuvintele au energiile pe care noi li le dăm, prin emoțiile cu care le încărcăm atunci când le alegem. Iar efectele lor atât de radical diferite demonstrează cu prisosință asta.
