Închide
E un fel de sensibilizare colectivă în preajma Crăciunului, plus îndemnul din titlu, care înseamnă să ajuți un copil abandonat, un bătrân dintr-un azil, să le dai o portocală, o napolitană, de Crăciun. Dar oamenii ăștia trăiesc doar de Crăciun?
Se întâmplă ceva asemănător și în preajma sărbătorilor pascale și tot în fiecare an, însă Crăciunul este îndeobște asociat cu darul, cu binele făcut cuiva pentru care soarta este vitregă. Și-atunci, de Crăciun, mulți oameni se mobilizează și merg în orfelinate, în aziluri, la familii sărace, cu mulți copii, pentru a le face mici sau mai mari daruri, pentru a le duce câte ceva de mâncare pentru ca marea sărbătoare să nu-i prindă în sărăcia, în lipsurile în care trăiesc în celelalte zile ale anului, poate mai puțin de Paști.
Și-apoi… gata, Crăciunul trece, conștiința a fost împăcată cu o portocală și-o napolitană, așadar ne putem continua liniștiți viețile. Și ei, cei cu care tocmai am fost darnici, se întorc la zilele lor cenușii și durute.
Nu suntem nici noi foarte avuți, așa este, numai că n-ar fi imposibil ca din puținul nostru să dăruim și în restul anului unor oameni ceva care pentru ei înseamnă strictul necesar. Și putem să îi luăm în călătoria asta omenească și omenoasă și pe alți apropiați ai noștri, care să pună și ei din puținul lor și astfel să putem fi dar mai des decât de Crăciun și de Paști. Nu trebuie decât să ne gândim la asta, să vrem, să facem. Dacă ne gândim că puterile noastre sunt mici, atunci rămânem cu micimea lor. Dacă însă punem putere mică lângă putere mică, se va face o putere mare, puterea iubirii de cel de lângă noi, cel căruia îi e greu, dar avem cu ce să-l ajutăm.
Îndemnul ăsta „De Crăciun, fii mai bun!“ e foarte, foarte bun, dar, cum știm, cu o floare nu se face primăvară. Îndemnul ăsta devine însă minunat dacă este un început bun în a fi atenți la cei suferinzi de lângă noi și dacă înțelegem cât de important e să fim mai mulți cei care ajutăm. Dar știți cât de important? Exact atât cât este când avem noi nevoie de o formă sau alta de ajutor și mai mulți din cei dragi ai noștri fac un „împreună“, ca să ne poată fi aproape, poate chiar să ne salveze. Iar ajutorul poate fi o bucată de pâine, dar și o carte, timp petrecut împreună, un medicament necesar, o vorbă bună, de încurajare, un curs de calificare, un pachet de scutece, lapte praf pentru bebeluși, un consult la medic și tot așa. Dacă suntem mai mulți, fiecare poate da câte ceva din toate astea, cevaul cel mai bun pe care îl are fiecare.
