fbpx

De ce le-aș interzice politicienilor să se plimbe prin școli la evenimente precum Ziua Lecturii

de Gabi Bartic, CEO Brio
Sunt un fan al firescului, oricât de ciudat pare unora firescul ăla. Sunt oameni care spun toate cuvintele din dicționarul de slang și sună normal și sunt oameni care când spun „du-te-ncolo” sună pornografic. Sunt femei care arată ca niște oameni în deux-pieces și altele care arată ca niște mămăi de la Ceape. Și aș putea continua mult mult exemple din zona asta. Ce mi-e foarte clar e că viața noastră și a celor din jur e mult mai mișto dacă ne purtăm cu toții firesc și lipsit de stridențe de orice fel.
N-am văzut festival mai mare de inadecvări cum a fost azi pleiada de politicieni care s-a plimbat prin școli, grădinițe și locuri publice să citească povești și poezii copiilor. Pentru unii dintre ei, sigur, a fost un mare bine: cred că a fost clar chiar și copiilor că e prima lectură de la Alchimistul încoace (era acum vreo 15-20 de ani la modă să spui că citești Coelho, cam la fel de cool cum e acum să spui că după ce ai recitit Orbitor, te-ai aruncat nebunește în Theodoros și mai ai câteva pagini).
Bun, revin. Copiii n-au să învețe decât atitudine de tip ”fake it till you make it” când văd politicieni care transpiră citind Elefantul Elmer prima dată-n viața lor și explicând tâmp cum e mișto să fii citit și cum dacă ai carte, nu-i așa, ai parte.
De dragul lecturii și a ce mai poate fi salvat din obiceiul ăsta aș interzice politicienilor să facă gesturi de astea mărețe. Mai bine s-ar limita, ca la comemorările obișnuite, la depusul de coroane de flori la monumente de poeți prin parcuri decât să defecteze pe bieții copii aiuristic, citindu-le împiedicat și evident încurcat cărți care sunt și pentru ei prima lectură din ultimul cincinal.
N-o să înveți să dansezi bine decât de la cineva care dansează de drag, să cânți decât de la cineva talentat, dragul de știință decât de la cineva care iubește ce face și așa mai departe, iubitul decât de la cineva care te iubește. Prostelile astea cu toată țara fremătând cu cartea-n mână-n 15 februarie e-o defavoare pe care o facem cu bună știință unui obicei de altfel minunat.
I-am văzut pe politicieni azi citind (pe unii i-am și auzit) și mi-am imaginat că dacă zilei de azi i-am fi spus „ziua în care facem ceva ce n-am face NICIODATĂ acasă” ei ar fi fost ok. Bieții copii care au fost expuși la așa niște orori n-au însă nicio vină. Și, din păcate, nicio vină că pentru un obicei care le-ar fi putut deveni simpatic au avut un start așa împiedicat. Cam cum ar avea la dans dacă lecția demonstrativă le-ar da-o o sperietoare de ciori. Sau Elaine.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.