Cod portocaliu de avertizare despre școlile-pilot

Cod portocaliu de avertizare despre școlile-pilot

de Radu Szekely, fost secretar de stat, expert în educație

Urmează un text mai lung și *cod portocaliu de avertizare* atipic mie. Doar că școlile-pilot sunt ceva ce am susținut de la bun început ca fiind buturugile mici ce pot răsturna sistemul rigid de care ne plângem constant. Așa că o să fiu mai critic în public decât îmi e obiceiul.

O doamnă directoare, care a depus o cerere de pilotare prin PNRR, primește azi de la Ministerul Educației – România această solicitare de clarificare după evaluarea eligibilității, la care trebuie să răspundă în maximum două zile. Lucrătoare. Adică până marți seara.

„- Se solicită transmiterea documentului/documentelelor din care să rezulte consultarea consiliului elevilor și acordul părinților în urma consultării consiliului reprezentativ al părinților, decizie luată cu acordul majorității celor prezenți. Se solicită anexarea unui tabel nominal cu repeprezentanții celor 2 consilii și care să cuprindă acordul/dezacordul, însaoțit de semnăturile participanților.

– Solicitare de clarificări privind justificarea impactului asupra
mediului: nu sunt descrise măsurile care vor fi luate, după caz, pentru respectarea principiilor din Ghidul tehnic DNSH (2021/C58/01) aferente măsurii de investiții din Componenta C15 – Educație prevăzute în anexa DNSH (”Do not signifiant harm”) la Planul Național de Redresare și Reziliență.”

Știind că la un moment dat mă ocupam de școlile-pilot, și nefiind la curent cu evoluția mea în carieră, îmi scrie doamna directoare, cu bună credință, să mă roage să o ajut pentru că, efectiv, nu știe ce să facă.
1. Pilotarea este exclusiv la ciclul primar, unde nu are consiliu al elevilor (are doar la gimnaziu), și oricum copiii nu au drept de semnătură, sunt reprezentați de părinți. Ce document să trimită?

2. Consultarea consiliului reprezentativ al părinților a avut loc online, așa cum le permite regulamentul, și procesul verbal de constatare a fost semnat doar de ea, asumându-și concluziile/decizia. Ce poate să facă, să-i aducă din concedii să semneze pentru că „asumarea noastră, ca directori, prin semnătură nu contează, suntem doar vătășei care adunăm și trimitem mai departe documente semnate de alții??”.

3. Pilotează un curriculum nou și a semnat Anexa 6 (probabil credea că le știu pe de rost :)) la cererea de finanțare, conform căreia își asumare că proiectul nu afectează negativ mediul. Cum să demonstreze acum că un curriculum nou, adică un document scris plus ore de predare tot de 45 de minute ca acum, „respectă în integralitate principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” (DNSH – „Do No Significant Harm”), în conformitate cu Comunicarea Comisiei – Orientări tehnice privind aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în temeiul Regulamentului privind Mecanismul de redresare și reziliență (2021/C 58/01) și cu Regulamentul delegat (UE) al Comisiei [C (2021) 2800/3], în temeiul Regulamentului privind taxonomia (UE) (2020/852), pe durata întregului ciclu de viață a investiției propuse în cadrul acesteia, în special luând în considerare etapele de implementare/execuție, operare și scoatere din uz a investiției.” Și mai ales DE CE să explice ceva evident pentru un curriculum? Chiar și textul primit de la minister spune „după caz”, dar care o fi cazul?

Mă gândesc încă ce să-i răspund, că mai sunt totuși patru zile libere până la cele două lucrătoare, care la noi în Ardeal trec oricum mai încet decât unde e doamna care întreabă. Dar dacă aveți voi idei care ar ajuta-o, scrieți-le în comentarii, le dau mai departe; sau poate le vede ea.

Până atunci ar fi totuși câteva observații, în cazul în care mai aveți răbdare să citiți:
1. Apelul a fost lansat în 3 iunie, când mai erau vreo 12-13 zile lucrătoare rămase din anul școlar, în care să spunem că se puteau convoca fizic consiliile elevilor (dar și asta doar acolo unde există, obligativitatea se instituie abia din anul 2024-2025) și ale părinților.
Termenul de depunere a proiectelor a fost 31 iulie, în plină perioadă de vacanță.
Mă îndoiesc că multe școli au reușit, la modul cel mai realist și cinstit, să scrie proiectul și să ceară acordul celor două consilii (acolo unde existau) până pe 21 iunie, să convoace consiliile în format fizic și să obțină toate semnăturile.
Acum… Îi obligăm pe elevi și părinți să vină la școală în vacanță că să semneze pentru un acord de participare la un apel întârziat de Ministerul Educației doi ani de zile?
Îi obligăm pe directori să facă fals în acte și să semneze în următoarele două zile în numele altora, aflați în vacanțe pe undeva, un proces verbal care reflectă un proces de consultare real pe care ei și-l asumă oricum prin semnătură pe proprie răspundere (cu siguranță cunoscând prevederile Codului Penal privind falsul în declarații)?
Nu mai bine eliminăm din start cea mai mare parte din cele 126 de cereri de pilotare, cărora le lipsesc aceste acorduri formale semnate de toți (olograf, cu pix albastru, ca acum zeci de ani), și dăm banii înapoi, ca să nu ne mai complicăm cu reforme și modernizări care ne-ar putea forța să gândim diferit?

2. Mai sunt aproximativ două săptămâni până când începe oficial noul an școlar (1 septembrie), când ar trebui să înceapă și pilotările acestea. De marți, după ce se vor fi primit clarificările, dacă nu se cere extinderea termenului de trimitere a acestora cu alte 2 zile conform legii, mai rămân exact 8 zile lucrătoare până la 1 septembrie. Adică 8 zile pentru
(1)re-evaluarea eligibilității,
(2)publicarea listei cu proiecte eligibile,
(3)depunerea/soluționarea contestațiilor,
(4)evaluarea calitativă,
(5)publicarea listei cu punctajele obținute,
(6)depunerea/soluționarea contestațiilor,
(7)publicarea listei finale,
(8)semnarea ordinelor de ministru pentru acordarea statutului de școală-pilot,
(9)semnarea contractelor de finanțare.

A fost nevoie de 14 zile pentru prima evaluare a eligibilității. Chiar și în ritmul stahanovist de o activitate bifată pe zi, nu mai prea ajung zilele. Pe urmă oare directorii vor fi cei care, începând proiectul cu întârziere, vor fi criticați că nu se atinge performanța dorită la timp? Nici absorbția de fonduri?

3. Dacă o mare parte din aplicanți nu au depus aceste documente în forma dorită de autoritatea care evaluează, oare nu ar trebui să vedem de ce, poate vina nu e la ei, și să integrăm feedbackul aplicanților? De ce să le cerem ceva imposibil și, cel puțin în cazul unei declarații DNSH referitoare la arhitectura curriculară, inutil? Vrem să le verificăm creativitatea sau răbdarea?

4. De ce continuă angajatorul, adică statul, să-și trateze angajații, adică directorii de școli, ca pe niște infractori care trebuie să justifice cu zeci de hârtii fiecare lucru pe care îl declară sau fac? De ce pornim de la premisa că oamenii ăștia, pe care eu ca angajator i-am selectat să mă reprezinte și să administreze în numele meu o comunitate, ar minți sau ar înșela sau ar fura? De ce-i mai angajez dacă nu am încredere în cuvântul sau munca lor? Mai mult, prezumția de nevinovăție nu se aplică și celor bine intenționați?

E păcat că acei directori care vor să facă o schimbare sau să testeze metode originale cu bună credință se chinuie prin hățișurile hârțogăraiei inutile, practic sabotați de propriul angajator, în timp ce firme de consultanță scriu proiecte tip „clonă” pe bandă rulantă și pe bani grei, cu toate anexele completate corect, pentru alți directori care doar semnează și dau mai departe. Culmea, cei din urmă ies mai bine la evaluare – dar nu sunt sigur de copii.