fbpx

Cinci cuvinte pe care trebuie să le dăruim fiecărui copil

de Corina Popa, fondatoare Şcoala de gramatică cinci cuvinte

Am scris, în diferite articole, că educația, în viziunea mea, este povestea cuvintelor care ne ajută să creștem. Cuvintele sunt mentale, emoționale și fizice – le căutăm, le gândim înainte de a le rosti, le simțim, sunt încărcate de emoții și de poveștile noastre anterioare legate de ele și le resimțim (acel „te iubesc”, care îți taie respirația, acel „nu știu”, care îți înroșește obrajii, acel „vei afla” – care îți înmoaie picioarele).

Cuvintele sunt interfața dintre noi și lume, cuvintele se nasc ÎN noi, nu doar DIN noi, cresc odată cu noi și ne ajută să creștem, prin ele, alți oameni. Nu există un cuvânt neutru din punct de vedere afectiv (nu mă refer aici la elementele pe care le utilizăm ca simple instrumente gramaticale, precum prepozițiile sau conjuncțiile), pentru că orice cuvânt poartă istoria experienței noastre cu el. În educație, este esențial să conștientizăm puterea transformatoare a limbajului – această competență vitală prin care putem exprima, dar, cel mai important, ne putem exprima pe noi.

În această serie, se înscriu cuvintele care au capacitatea de a întări și de a motiva învățarea. Cuvinte care transmit curaj, care ne ajută să nu fim înfrânți de temeri, care ne dau motive să creștem: bucurie, prietenie, prețuire, iubire, recunoștință, admirație, încredere.

Le-am numit cuvinte-ferestre, căci sunt încărcate de emoție, ne amintesc că suntem umani, trezesc în fiecare dintre noi povești frumoase și ne încurajează să oferim și să primim încredere. Și, mai ales, ne fac să credem că n-ar fi putut exista un bagaj lexical atât de variat și de amplu care să desemneze binele și frumosul, dacă n-ar fi existat o realitate pe care să o desemneze. În aceeași notă, a deschiderii spre a vedea latura plină a paharului, spre a alege cuvântul-fereastră, în locul cuvântului-zid, propun, astăzi, cinci cuvinte pe care îmi doresc să le rostim și să le dăruim mai des elevilor noștri:

1) „Împreună” – iată un adverb care va avea grijă ca, rostit mai des, să le amintească elevilor că învățarea, cu bucuriile și cu greutățile ei, este o călătorie de echipă, o aventură în care profesorul, elevul, părintele se iau de mână și se sprijină reciproc. Cu toții ne vom aminti oamenii care ne-au ajutat să credem într-un „împreună” atunci când simțeam să suntem cele mai singure ființe de pe pământ;

2) „Mâine” – tot un adverb, de această dată asociat infinitelor posibilități care se deschid în fața noastră, când cineva ne amintește că sentimentul sfârșitului de azi va fi urmat de începutul de mâine. Că, oricât am fi de deznădăjduiți, câtă vreme există un viitor, greutățile și greșelile de azi vor putea deveni lecțiile din care mâine vom fi învățat deja să fim mai buni;

3) „A dărui” – niciun om nu e o lumânare care arde pentru a se stinge. Ci una care arde, pentru a putea aprinde alte și alte lumânări în jur. În educație, elevii și profesorii își dăruiesc reciproc încredere, perspective diferite asupra faptelor, cuvinte, experiențe, valori, iar lista poate continua;

4) „Evoluție” – ne naștem oameni și devenim umani, prin educație. Avem dreptul și datoria de a crește în fiecare zi, de a ne înțelege existența ca devenire, de a învăța din propriile greșeli, de a învăța să privim și să ne privim din perspective diferite, de a nu permite ca delăsarea, iresponsabilitatea, falsitatea să ne izoleze de ceea ce putem deveni și dărui;

5) „Voce” – fiecare elev trebuie încurajat să-și exprime sentimentele. Să-și formuleze respectuos și argumentat nemulțumirile. Să nu accepte „opinii” în care nu cred, doar din teama de a exprima fapte. Să-și descopere și să-și promoveze talentul și pasiunile. Să nu fie lași și obedienți, să aibă curajul de a lupta pentru visurile lor. Să se accepte, să se iubească așa cum sunt și să fie asigurați că fiecare comunitate, oricât de mică, are dreptul de a avea voci de care să fie reprezentată. Și că e păcat să lași poveștile frumoase să se stingă în tine, fără să le dai șansa de a fi vreodată scrise sau spuse.

Să ne învățăm, așadar, copiii să trăiască împreună, să-și facă vocea auzită, să dăruiască și să evolueze, pentru ca ei, cei de mâine, să fie mai buni decât cei de azi. Să rostim, în preajma lor, mai des, cuvinte precum generozitate, perseverență, tenacitate, demnitate, noblețe. Să le oferim libertatea cuvintelor-ferestre. Și să nu lăsăm cuvintele-ziduri să clădească ziduri în oameni!

cinci cuvinte cinci cuvinte cinci cuvinte cinci cuvinte cinci cuvinte cinci cuvinte

1 comment

  1. Geta spune:

    Buna ziua. Foarte frumos mesajul transmis prin articol! Ar trebui sa se creeze o placa cu ideile principale din articol si sa fie expusa pentru un timp in toate cancelariile, iar fiecare scoala poate sa adauge alte cateva idei pe care le considera valoroase. si o grafica adecvata. Bineinteles ca e binevenita o evaluare a schimbarilor de atitudine dupa un anumit timp, care ar putea fi facuta de psihologul scolii sau un dascal cu experienta pozitiva in relatia cu copiii pt a oferii solutii tuturor celor implicati.

«

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *