Închide
Ieri, 16 martie 2020, doamna Ministru al Educației Monica Anisie a declarat în cadrul videoconferinței de presă organizate că întreaga echipă ministerială valorifică orice idee și soluție pentru elevi și studenți care să ofere soluții de învățare prin încurajarea profesorilor de a preda online în toată această perioadă în care școlile sunt închise.
Pentru că nu toți elevii au telefonul, tableta sau calculatorul necesar, Televiziunea Română transmite zilnic lecții pentru elevii din clasa a-VIII-a și a XII-a, orele de curs rămânând suspendate până nu va mai exista nici un pericol pentru copii.
16 martie 2020 a și prima zi din starea de urgență decretată pentru o perioadă de 30 de zile de către domnul Președinte al României.
Astăzi, doamna Ministru dă asigurări că anul școlar 2019-2020 nu va fi înghețat.
Haideți să ne uităm puțin pe ceea ce NU spune doamna ministru.
Inițial anul școlar 2019-2020 își propusese să aibă 35 de săptămâni de școală. Început pe 9 septembrie, România reușise să parcurgă exact 15 săptămâni de școală în 2019, și alte 8 săptămâni întregi în anul 2020. Apoi a venit vestea trăznet de pe 9 martie care anunța închiderea școlilor în perioada 11-22 martie.
Copiii noștri reușiseră să parcurgă 23 din cele 35 de săptămâni. Două treimi. La acel moment rămăseseră încă 12 săptămâni de parcurs. Însă cele mai importante săptămâni – organizarea evaluărilor naționale (clasele II-a, IV-a, VI-a), evaluarea examenului de capacitate pentru elevii din clasa a-VIII-a și organizarea examenului de Bacalaureat.
Prelungirea închiderii școlilor lasă, în realitate, 3 scenarii mari posibile pentru România.
Scenariul 1️⃣ – Primul scenariu este unul idealist și fără nici o acoperire în datele reale privitoare la evoluția virusului COVID-19 și a scenariilor comparative din Italia sau Spania (culturi mai apropiate nouă). Conform lui, școala ar putea să înceapă imediat la finalul stării de urgență care ar expira pe data de 15 aprilie (după cele 30 de zile decretate în starea de urgență). Dacă am considera că ultimele 2 zile de școală 9 si 10 martie, urmate de 15,16, 17 aprilie ar mai lega o săptămână întreagă, am putea să ne imaginăm că organizarea următoarelor 11 săptămâni de an școlar ar muta ultima zi de școală 2019-2020 pe 10 iulie. Inconfortabil apropo de căldurile mari de început de vară, dar absolut acceptabil ca efort. Păcat că acest scenariu optimist are șanse foarte mici de izbândă.
Dacă ne uităm pe evoluția orașului Wuhan, acesta a avut nevoie de 55 de zile până la apariția primelor semne de control a epidemiei de coronavirus (carantina începută pe 23 ianuarie prin închiderea primelor mijloace de transport încă este activă, dar astăzi 17 martie apar primele măsuri de relaxare a carantinei în provincia Jingzhou).
Scenariul #2️⃣2️⃣– Este scenariul extrem al înghețării anului școlar 2019 – 2020. Impactul unei astfel de măsuri este amplu. Copiii noștri vor începe anul școlar 2020-2021 în aceeași clasa ca și anul acesta. Materia parcursă în cele 23 de săptămâni deja realizate va fi reluată în aceași perioadă a anului viitor, iar apoi în iunie 2021 vor absolvi clasa începută pe 9 septembrie 2019.
Dezavantajele acestui scenariu sunt aparent minore pentru părinți și elevi de învățământ preuniversitar (situația nu va diferenția major colegii de generație între ei, întrucât toți vor trece prin aceeași „repetare” a anului școlar și poate avea chiar consecințe favorabile asupra copiilor care au început școala înainte de a împlini vârsta de 6 ani oferindu-le ocazia să se maturizeze și să se dezvolte în acest an repetat. Impactul negativ major va lovi însă universitățile din toată țara – acestea nu vor putea avea studenți noi în anul universitar 2020-2021 (cu excepția puținilor care se înscriu la a doua facultate, a celor care nu au urmat cursurile unei facultăți deși au promovat examenului de bacalaureat sau cei care și-au întrerupt studiile și vor să le reînceapă) punându-le în fața alegerii dintre două scenarii:
a) nu îngheață anul universitar acceptând să fie apoi spulberate de impactul modelului de finanțare per student – situația în care guvernul trebuie să sprijine financiar situația acestora pentru a evita concedieri / optimizări în rândul profesorilor universitari prin finanțarea cu un buget revizuit a universităților.
b) îngheață anul universitar dar impactul va lovi mediul de afaceri – care nu va putea beneficia în totalitate de noua generație de absolvenți pe o piața a forței de muncă deja supusă unui deficit de competențe. În egală măsură e greu de imaginat piața forței de muncă post crizei economice COVID-19, astfel că e posibil ca piața să se normalizeze cumva natural. Măsura va afecta în egală măsură și instituțiile publice care angajează absolvenți de studii superioare pentru a înlocui cazurile de pensionare la termen.
Revenind de la impact sistemic la impactul asupra familiei, problema majoră a înghețării anului școlar face ca milioane de părinți să fie forțați să găsească soluții de îngrijire a copiilor acasă pentru încă 3 luni, adăugând un stres suplimentar acestei perioade.
Mai rău decât orice, scenariul pierderii unui an va duce la o demobilizare masivă în rândul elevilor, tinerilor dar și a părinților, scenariu care este absolut distructiv pentru toată lumea – economie, societate, familie, copil.
Ceea ce ne conduce la Scenariul #3️⃣3️⃣ – Scenariul unei bătălii contra-cronometru cu tehnologia. Scenariile de mijloc sunt cele mai complicate de prezis. Ele implică o finalizare a crizei de sănătate în aproximativ 50-90 de zile. Pe extrema 50 de zile, școala s-ar termina la final de lună iulie. Pe scenariul celor 90 de zile, vom avea de recuperat școală pe parcursul întregilor luni de vară.
Antonia Pup, președintele Consiliului Național al Elevilor, declara că orele pierdute de școală vor trebui să fie recuperate și fizic. În scenariul acesta vom avea nevoie de întreaga cooperare a sindicatelor din învățământ pentru a accepta în vremuri excepționale MĂSURI excepționale.
Din păcate nici un scenariu intermediar de salvare a anului școlar nu va veni fără sacrificii majore, fie din partea elevilor și părinților, fie din partea profesorilor, fie din partea nivelului de pretenții pentru fiecare examen de trecere de la un ciclu de învățământ la altul (pe românește se va coborî standardul examenelor pentru a putea reflecta impactul zilelor de studiu la distanță).
În acest scenariu de mijloc vom avea de salvat multe comunități vulnerabile care cu ocazia programelor de tipul Școală-după-școală aveau posibilitatea să mănânce o masă caldă. Avem zeci de mii de familii în care cornul și laptele primite la școală reprezentau o masă consistentă în raport cu posibilitățile financiare ale familiilor. Toate aceste comunități vor fi lipsite de orice formă de educație la distanță (nu există echipamente, zona poate nu are semnal de telefonie mobilă, nu există competențe – nici în rândul profesorilor, nici în rândul elevilor).
Sunt prins de zile întregi în discuții cu profesori care îmi povestesc că trimit unor părinți mesaje audio pentru că aceștia nu știu să citească. Am cunoscut și eu chiar în București, părinți de elevi din licee tehnologice, care m-au rugat să le trec numele și datele din buletin în registrul de la recepția companiei unde copiii lor urmau să intre în stagii de practică. Pentru această parte de Românie, vom avea nevoie de cele mai bune soluții – instituționale, private și civile pentru a le feri de impactul COVID-19.
Chiar și pentru cei care nu aparțin grupurilor vulnerabile, efortul de a continua orele într-un mix de “la distanță” și ore recuperate fizic va fi enorm, pentru fiecare clasa în parte – pornind de la clasa zero și întâi – (cei care acum învață literele) și ajungând până la cei din clasa a-XII-a care astăzi ar fi trebuit să rezolve la analiza matematică integrale și derivate. Dar dacă ne facem fiecare dintre noi bucățica de treabă, vom reuși să batem bestia asta numită timp.
Este absolut admirabilă suita de inițiative private, civice și instituționale de a ajuta profesorii să țină legătura la distanță cu elevii lor. În o parte din aceste inițiative sunt alături de colegii mei și eu implicat. Toate aceste soluții însă vor muta mingea la cei care vor trebui să realizeze alături de noi, pentru noi și în numele nostru – sacrificii constante pentru a duce la bun sfârșit anul școlar început pe 9 septembrie anul trecut: ÎNVĂȚĂTORII și PROFESORII.
Scenariul #3️⃣3️⃣ – va fi o luptă contra cronometru pe care o țară întreagă va trebui să o poarte. Este și datoria noastră colectivă față de educație și față de generațiile de mâine. În felul ăsta poate ne mai spălăm puțin din rușinea de a fi ajuns în anul 2020 fără viziunea, echipamentele și competențele de școală-on-line la care să putem apela atunci când avem nevoie.
Ștefan Pălărie, Coordonator Grup de Politici Publice în Educație- PLUS
