Închide
de Alex Zamfir, fondator THE FUNNY BRAND
Vianu, Sava, Spiru, Lazăr. „Ivy League”-ul liceelor bucureștene. Mulți copii (și și mai mulți părinți) visează să urmeze cursurile acolo. Și, într-un final, acolo ajung cei mai cei dintre ei. Cei mai inteligenți, cei mai muncitori, cei mai calmi, cei mai dispuși să facă un pic mai mult efort. Cu totul, aș zice undeva pe la 500 de copii, probabil. Bravo lor, sunt convins că merită să fie acolo!
Doar că în București, an de an, termină clasa a 8-a peste 10,000 de copii. Și restul în afara celor 500 vor urma și ei un liceu. Doar că ei, din start, sunt văzuți ca niște elevi mai de mâna a doua. Problema nu ar fi dacă așa i-ar vedea niște străini. Problema este că de cele mai multe ori așa îi văd proprii părinți și propria familie.
Nu pot să vă spun de câte ori nu am auzit în ultimii ani prieteni părinți spunându-mi cu tristețe:
– A luat nouă patruzeci și ceva…
Și până să apuc eu să zic „Bravo, ce tare!” ei au continuat:
– Nu o să intre la Vianu/Sava/ Spiru/Lazăr.
Recunosc că mi-ar fi plăcut să am curajul ca de fiecare dată să le răspund „Băi, voi sunteți normali la cap?!?”
Când vine vorba de copiii noștri, suntem o generație de părinți de „totul sau nimic”. N-a intrat nu știu unde? Eșec! N-a luat medalia de aur? Eșec! Nu are rolul principal în piesa de la grădiniță? Eșec!
E ca și cum un sportiv ar scoate cel mai bun rezultat al său într-o finală olimpică și cu toate acestea nu ar lua o medalie. De ce? Pentru că, plm!, sunt alții mai bun ca el! Așa e în sport, așa e la școală, așa e în viață! Și e foarte bine că e așa, căci altfel ce motivație am mai avea să ne trezim dimineață și să ne străduim.
Singura comparație care contează în viață este cea cu tine. Băi, ai făcut azi mai bine ca ieri? Da? Felicitări, ești tare!
Ce? Dar asta nu a fost îndeajuns? Da, se prea poate! Dacă vrei mai mult, străduiește-te mai mult! O să obții mai mult? Nu știu, dar dacă nu încerci, nici tu nu vei ști.
Copiii care ajung la acele licee de top sunt mai buni din aproape toate punctele de vedere ca acei copii care nu ajung. Ei ajung acolo pe merit și dacă al vostru n-a ajuns, cel mai probabil înseamnă că au fost alții mai pregătiți, mai calmi, mai stăpâni pe ei. Mai buni, ce s-o mai dăm de gard!
Iar dacă al vostru copil a luat ieri o notă mare și nu este fericit cu nota lui, să nu aveți niciun dubiu că problema sunteți voi, părinții. Și poate ar trebui să reflectați un pic la asta.
Când ne măsurăm succesul nostru prin prisma succesului altora, am pierdut din start. Iar când o notă de peste 9 nu este considerată un succes, înseamnă că am greșit ceva grav ca societate. Dar mai ales ca părinți.