fbpx

Anastasiia Konovalova, profesoara care le-a dat copiilor refugiați școala înapoi

Deși am intrat în vacanța de primăvară iar elevii și profesorii se pregătesc pentru sărbătorile pascale, pe holurile unei școli din București se mai aud încă voci de copii și pașii grăbiți ai profesorilor. Nu mai e mult până la ora 15:00, ora la care încep cursurile pentru cei aproape 240 de copii veniți din Ucraina, ale căror clase au fost găzduite de Colegiul Național “Mihai Viteazul” din București. Am vrut să știm mai multe despre ei și despre profesorii lor, așa că am rugat-o pe Anastasiia Konovalova, unul dintre cadrele didactice implicate în acest proiect educațional, să ne povestească mai multe despre această inițiativă.


Urmărește podcastul video 


Anastasiia este profesoară de limba engleză. Până la data în care Rusia a invadat Ucraina, era director adjunct într-o școală particulară din Odesa. Evenimentele generate de obsesiile expansioniste ale Moscovei au obligat-o să-și părăsească țara, împreună cu fiul ei, și să vină în România. Soțul ei a rămas în Ucraina pentru a lupta împotriva invadatorilor iar Anastasiia, alături de un grup de profesori, a decis să susțină rezistența compatrioților ei continuând să facă, aici la București, ceea ce a făcut dintotdeauna. Să fie alături de copii și să-i învețe carte. 

La început au fost 4 elevi, acum sunt aproape 240. 

Educația, spunea cineva, este cea mai puternică armă pentru a schimba lumea. Anastasiia schimbă lumea în fiecare zi, în fiecare oră, în care este alături de elevii ei, menținându-le convingerea și speranța că, într-o zi, se vor întoarce acasă și o vor lua de la capăt. Într-o țară liberă de nebunia vecinilor de la răsărit. sărbătorile pascale

Ne-a mărturisit că startul școlii pentru copiii din Ucraina nu a fost deloc ușor. Așa cum era de așteptat, contextul tensionat în care și-au părăsit casele și îngrijorarea pentru cei rămași în țară au impus alte priorități decât cele educaționale. Nu a durat mult însă până când Anastasiia și colegii ei au realizat că învățarea trebuie să continue pentru a le oferi elevilor ei coordonatele unei vieți normale atât cât este posibil în situația în care se află. Cu ajutorul voluntarilor din București și sprijinul Ministerului Educației, au reușit să organizeze primele clase în clădirea Colegiului Național „Mihai Viteazul”, unde au fost primiți cu brațele deschise. Au avut patru elevi la început dar, în scurt timp, numărul lor a crescut, ajung la aproape 240 de copii în prezent. sărbătorile pascale

Educația ca formă de rezistență. 

Suportul oferit de organizațiile de voluntari dar și de instituțiile statului român le-au asigurat condițiile necesare pentru desfășurarea unui program educațional similar cu cel pe care îl aveau în Ucraina. Numărul mare de profesori refugiați le-a permis să acopere toate materiile conținute de planul-cadru oficial ucrainean. O provocare însă rămâne echilibrul emoțional al copiilor cu care lucrează acești profesori. Unii dintre ei vin din zona Kievului, orașelor Mariupol sau Butcha, au stat săptămâni întregi în subsoluri ferindu-se de bombardamente și au fost martorii atrocităților comise de trupele rusești. Copiii sunt speriați. Noi, ne spunea, Anastasiia, nu am fost pregătiți pentru așa ceva ca profesori. Nu ne-a învățat nimeni cum să procedăm,  care sunt metodele cele mai bune pentru situații cum este asta, în care am fost nevoiți sa fugim de război. sărbătorile pascale

Și totuși au reușit. Nu știu cum. După ce am terminat interviul, copiii erau deja pe holurile din „Mihai Viteazul”,  alergând nerăbdători spre clasele lor sau așteptându-și profesorii. La ieșire, i-am salutat pe câțiva dintre ei. Prichindei, cred că erau de clasa I sau a doua. Mi-au răspuns zâmbind privindu-mă curioși. Pentru o secundă, dacă mi-aș fi șters din minte tot ce știam despre ultimele săptămâni,  aș fi spus că sunt elevi de-ai mei, bucurându-se de o zi obișnuită de școală. 

Anastasiia și colegii au reușit o performanță didactică incredibilă. Aceea de asigura un strop de normalitate în viața acestor copii. În fiecare zi, le sunt alături și,  așa cum ne-a spus Anastasiia în finalul discuției, fac tot posibilul ca elevii lor să învețe în limba ucraineană. Simbolul absolut al identității acestui popor care luptă zilele acestea pentru propria-i existență.

Educația ca formă de rezistență. 

Niciodată nu mi-aș fi imaginat-o în felul acesta.



Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.