Am citit/văzut pe net

Este răspunsul pe care îl dau foarte mulți adulți atunci când sunt întrebați care este sursa informației pe care o prezintă drept adevăr incontestabil.

Firește, copiii fac la fel. Fie că sunt influențați de părinții lor, fie de colegi sau prieteni. Ei sunt generația touch screen, dar, să recunoaștem, și noi suntem. Deja suntem. Știm bine, am mai vorbit despre asta, copiii nu fac ce spun părinții, ci ce fac părinții. Și, dacă nu-i văd pe părinții lor cu o carte-n mână, ci doar cu ochii în telefon, ei de unde și-ar lua informațiile, dacă nu tot de acolo? Dar, pe de altă parte, seducția gadgeturilor este atât de mare, încât se întâmplă deseori, mai ales când copiii cresc, iar influența familie scade, dar crește cea a anturajului, ca părinții să citească mult, iar copiii abia să deschidă un manual.

Așa că sursa acestei alunecări de… sursă bibliografică e discutabilă. În fine, nu e una singură, asta e clar. Copiilor le apar în fața ochilor, pe rețelele sociale, tot felul de… informații: citate fără autor, pe care și le însușesc fără să clipească aceia care le postează, știri false, pentru că sunt site-uri care cu asta se ocupă fiindcă din asta câștigă, impresii ale unor persoane, luate de copii drept adevăruri, fotografii contrafăcute și tot așa. Interesant este că există foarte mulți adulți care au credulitatea copiilor și care cred că e adevărată orice informație pe care o găsesc pe rețelel sociale și pe internet.

Da, e un efort, e o muncă să verifici informațiile din mai multe surse, să afli care sunt sursele credibile, trebuie să cauți, sunt de acord. Însă, dacă nu o faci, vei fi permanent dezinformat, vei ajunge să crezi toate halucinațiile care apar pe internet și pe rețelele sociale și, mai rău, le vei da, uimit, încântat sau revoltat, mai departe. În plus, ceea ce e cel mai grav, mai ales pentru copii, dar nu numai pentru ei, vei ajunge să crezi că adevărul nu are nicio importanță, nu are valoare, poți trăi fără el. Și poți, da, dar în niciun caz nu poți trăi bine. Întâi, te vei face de râs în fața celor care fac efortul de a se informa, apoi, aceștia te vor evita (și te vei înconjura numai de cei dezinformați, ceea ce e periculos), nu vor lua în serios ce ai de spus, știind că te informezi din surse dubioase, și, în final, îți refuzi creșterea intelectuală, creștere care nu se face și nu s-a făcut niciodată fără efort, fără seriozitate, fără a căuta adevărul. Altfel, cărțile încă există, nu sunt încă dinozauri, biblioteci încă există, iar surse de informație reală pe internet există, de asemenea.