Închide
Tind să cred că îbcă avem mulți copii responsabili
de Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar și psiholog
Am observat reacțiile elevilor pe internet și la TV după proba de astăzi a Bacalaureatului. Au fost destui care au ieșit țipând de bucurie, cu zâmbetul pe buze, entuziasmați că „a picat” bine. Nu știu cum ar cuantifica ei acest „bine”, dar nu asta contează acum. Sunt mai multe reacții optimiste decât cele pesimiste în ciuda anului trecut când eram sătul de răspunsuri precum „Fie ce-o fi!” sau „Am făcut ceva acolo, asta e, șasele să-l iau!”.
Tot tind să cred (în detrimentul dezamăgirii pe care o am față de unii elevi și față de atitudinea lor în raport cu școala), că încă avem mulți copii responsabili și dornici să învețe. Iar dezamăgirile n-au fost puține până acum, dacă privesc asupra interacțiunii cu liceeni din diverse instituții de învățământ în care am derulat proiecte.
Cred că subiectele au fost mai mult decât accesibile și totul a ținut de concentrarea și organizarea eficientă în rezolvarea lor.
Să vedem acum rezultatele, restul sunt doar presupuneri peste presupuneri. Noi putem doar spera că a fost „bine”.
Succes tuturor!
res tul sunt doar pr es upu ner i peste pre. Noi pu do spe că a fost „bine”. Suc tut
Cui îi pasă că acest examen termină învățământul obligatoriu, că el ar trebui să determine gradul de pregătire al tinerilor pentru viață, pentru responsabilitățile de adult.
Ca într-o lume sucită, în care restaurantele scriu reviewuri apreciative la adresa meniurilor proprii și critice la adresa mesenilor, ministerul educației este lăsat să evalueze, după bunul plac, rezultatele propriilor politici, planuri, programe și alegeri de manuale și auxiliare „autorizate”, criticând superior și distructiv imensul grup de beneficiari care n-au ccâștigat nimic util în urma acestora.
Subiectele nici nu mai contează dacă sunt grele ori ușoare, cât timp ele sunt inutile și nesemnificative față de pragul pe care îl trec absolvenții.
CARE dintre subiectele propuse va avea vreo semnificație și utilitate peste cinci ani din viața actualilor candidați?
CARE arată că a rămas vreo urmă care să fie folositoare acestora, angajatorilor spre care se vor îndrepta, agenților economici, de la care ar trebui să-și ia banii pentru casă și hrană, viitoarelor familii, inclusiv viitorilor copii care, aproape sigur, vor avea parte doar de același parcurs unic, monolitic, obligatoriu, mutilant și inutil?