Închide
Senatorul USR Ștefan Pălărie afirmă că are suspiciuni cu privire la faptul că scrisoarea lui Ioan Pleșa, profesorul universitar care îl disculpă pe ministrul Sorin Cîmpeanu, ar fi una autentică.
Ce spune Ștefan Pălărie:
“Cu tot respectul pentru domnul profesor doctor Ioan Pleșa, coordonatorul lucrării de doctorat a domnului Sorin Cîmpeanu, ajuns la venerabila vârstă de 92 de ani, am astăzi puternice SUSPICIUNI că scrisoarea dumnealui ajunsă publică ar fi cu adevărat una autentică, asumată deplin și în deplină cunoștință de cauză a consecințelor. Mai mult, sunt șocat de un tipar repetitiv al evenimentelor legate de domnul Cîmpeanu:
1) La acuzațiile legate de propria lucrare de doctorat – a căror clarificare urgentă a fost cerută și de Cătălin Drulă, după numeroase presiuni, dl. Cîmpeanu lansează în spațiul public – referatul comisiei de verificare a lucrării… referat având cenzurate numele membrilor comisiei de verificare din USAMV-B. Deci avem referat, dar nu pot fi contactați semnatarii. Mai mult de atât, discuția se închide cu… „noi”, comisia subordonată rectoratului USAMV-B (subordonat la rândul său CNR și Ministerului Educației, subordonate – toate la un loc – domului Cîmpeanu), spunem că lucrarea este atât de „beton” încât nu mai are nevoie de alte verificări, niciodată. Ușă închisă, nu mai bateți, ieșim noi din când în când. Ce atâta curiozitate?
2) La acuzațiile Emiliei Șercan din articolul PressOne privitoare la plagierea a 92 de pagini (13 capitole realizate de alți autori), apare acum o scrisoare de apărare a domnului Pleșa. Cine o publică? Păi tot domnul Cîmpeanu! Cum putem afla mai multe? Păi ceilalți doi autori plagiați sunt decedați, iar domnul Pleșa nu poate fi contactat. Ușă închisă, nu mai bateți, ieșim noi din când în când.
3) Cine are ochiul format, vede exact tiparul trusturilor de presă care NU preiau acuzațiile de plagiat, NU comentează negativ în direcția dlui. Cîmpeanu, dar sunt PRIMELE care publică toate apărările și spălările. Provenite de la aceeași sursă: domnul Cîmpeanu. El centrează, el dă cu capul.
Poate totuși televiziunile independente vor reuși să îl contacteze pe domnul Pleșa în direct telefonic și să lămurească cu ce drept a ajuns să decidă el că poate să pună numele orișicui pe un material elaborat de alții (chiar și în parteneriat). Și să îl mai întrebe cum anume această practică (ca profesor te las și pe tine să îți pui numele) întărește performanța universitară și calitatea actului educațional, că obediența și dinastiile universitare înțelegem și singuri cum le întărește”
