Închide
Jonathan Smith este lector în epidemiologie la Universitatea Yale, din New Haven.
Încă din luna aprilie, el a scris un mesaj către oamenii din cartierul său, alcătuit din aproximativ 50 de familii. Aceștia au fost sensibilizați de scrisoare iar vecinii săi au început să o distribuie pe rețelele de socializare, pentru ca, în cele din urmă, să fie preluată și în presă.
Scrisoarea epidemiologului Jonathan Smith:
În calitate de epidemiolog, (deși junior), mă simt obligat din punct de vedere moral să ofer informații despre ceea ce vedem din perspectiva dinamicii de transmitere și despre modul în care se aplică măsurile de distanțare socială.
Ca orice om de știință bun, am observat două lucruri care fie nu sunt bine articulate, fie nu sunt prezente în „literatura” din mass-media online. De asemenea, m-am bazat pe alți epidemiologi de boli infecțioase pentru evaluarea colegială a acestei scrisori.
Mai exact, vreau să fac clare și lipsite de ambiguitate două aspecte ale acestor măsuri de distanțare. În primul rând, suntem chiar la începutul traiectoriei acestei epidemii. Asta înseamnă că, chiar și cu aceste măsuri, vom vedea cazuri și decesele vor continua să crească la nivel global, național și în propriile noastre comunități.
Acest lucru îi poate determina pe unii să creadă că măsurile de distanțare socială nu funcționează. Ba funcționează.
Ar putea să pară zadarnice. Nu sunt.
Vă puteți simți descurajați. Așa și trebuie.
Acest lucru este normal în haos. Aceasta este traiectoria epidemiei normale. Rămâneți calmi.
Inamicul cu care ne confruntăm este foarte bun în ceea ce face; voi nu eșuați. Avem nevoie ca toată lumea să nu renunțe, deoarece epidemia se agravează inevitabil.
Aceasta nu este o opinie. Aceasta este matematica neiertătoare a epidemiilor, iar pentru înțelegerea lor profundă, eu și colegii mei ne-am dedicat viața, iar această boală nu face excepție.
Rămâi puternic și solidar știind că ceea ce faci salvează vieți, chiar dacă oamenii continuă să se îmbolnăvească și să moară.
S-ar putea să fii tentat să cedezi. Nu face asta.
Ar trebui să vă percepeți întreaga familie ca pe o singură unitate individuală în funcțiune: dacă o persoană se pune în pericol, toată lumea din unitatea respectivă este expusă riscului.
În al doilea rând, deși măsurile de distanțare socială au fost (cel puțin temporar) bine primite, există un fenomen evident, dar trecut cu vederea, atunci când se iau în considerare grupurile (adică gospodăriile) în dinamica transmisiei.
În timp ce distanțarea socială scade contactul cu membrii societății, desigur crește contactul în cadrul unui grup (adică al familiei).Acest fapt mic și evident are implicații surprinzător de profunde asupra dinamicii transmiterii bolii.
Mecanica de bază a acestui principiu matematic dictează faptul că, chiar dacă există doar o mică legătură suplimentară între grupuri (adică cine sociale, întâlniri de joacă, drumuri inutile la magazin etc.), epidemia probabil că nu va fi mult diferită de situația în care nu ar exista nicio măsură de distanțare.
Se aplică aceleași elemente fundamentale de transmitere a bolii, iar rezultatul este că acea comunitate rămâne cu toate perturbările sociale și economice, dar foarte puține beneficii pentru sănătatea publică.
Lanțurile sociale aparent mici devin mari și complexe cu o viteză alarmantă.
Dacă fiul tău își vizitează iubita și mai târziu te întâlnești la o cafea cu un vecin, vecinul tău este acum conectat în lanțul infectării cu omul de la birou cu care mama iubitei fiului tău a dat mâna.
Sună prostește, dar nu este.
Aceasta nu este o glumă sau o ipoteză.
Noi, în calitate de epidemiologi, o vedem confirmată în date de nenumărate ori.
Orice ruptură în acel lanț al infectărilor întrerupe transmiterea boli.
Spre deosebire de spălarea mâinilor și alte măsuri personale, măsurile de distanțare socială nu se referă la indivizi, ci la societăți care lucrează la unison. Aceste măsuri necesită, de asemenea, acțiuni susținute înainte ca rezultatele să fie evidente.
Este greu (chiar și pentru mine) să conceptualizăm cum, la nivel de populație, „o mică întâlnire rapidă” poate submina întregul cadru al unei intervenții de sănătate publică, dar poate. Aveți cuvântul meu că se poate. Vă dau cuvântul meu. Vă dau cuvântul meu. Vă dau cuvântul meu. Nu putem să păcălim pandemia!
Oamenii deja sunt nerăbdători să trișeze ”doar puțin” măsurile de precauție pentru distanțarea socială – o scurtă întâlnire de joacă, o tunsoare rapidă sau ridicarea unui obiect inutil din magazin.
Din punct de vedere al dinamicii transmisiei, aceste lucruri recreează foarte repede o rețea socială foarte conectată, care subminează o mare parte din munca pe care au făcut-o până acum comunitățile noastre.
Această pandemie nu va fi depășită printr-un singur gest măreț, ci mai degrabă prin toate alegerile individuale pe care le facem în lunile următoare.
Acest virus nu iartă alegerile neînțelepte.
Pe măsură ce această epidemie continuă, va fi ușor să fim atrași de ideea că ceea ce facem nu funcționează și ne putem simți obligați să „trișăm” cu încălcări inutile ale măsurilor de distanțare socială.
Știind la ce să ne așteptăm și știind importanța critică a menținerii acestor măsuri, speranța mea este să încurajez spiritul comunitar continuu și strategia de a persevera în acest moment de incertitudine.
Epidemiolog Jonathan Smith, Universitatea Yale
Yale Yale Yale
