Închide
LOBOTOMÍE (< fr.) Rezecție chirurgicală a unei părți dintr-un lob cerebral, în general cel prefrontal. Prima intervenție de acest gen a fost efectuată de A.C. Moniz (1933), ca posibil remediu în unele boli mintale ce priveau un comportament antisocial. Metoda a fost abandonată (deceniul 8) din cauza unor eventuale abuzuri și a ireversibilității leziunilor. Sursa: Dexonline.
Neurochirurgul J.W. Watts și psihiatrul Walter Freeman sunt cei care au realizat prima lobotomie prefrontală, la George Washington University Hospital. Pacienta era o femeie de 63 de ani.
Lobotomia are o istorie constroversată și sunt mulți specialiștii care au afirmat că reprezintă o eroare și un abuz medical.
Freeman credea că surplusul de emoții este o cauză a bolilor psihice și că dacă sunt tăiați anumiți nervi din creier excesul de emoții ar putea fi eliminat și personalitatea ar putea fi stabilizată, potrivit National Public Radio. În cariera sa, el realizat aproape 3500 de lobotomii iar, în unele cazuri, a transformat această procedură într-un spectacol, de exemplu, atunci când a realizat 25 de intervenții într-o singură zi.
Procedura, controversată încă de la apariția sa, a fost acceptată de societate timp de două decenii, fiind prescrisă în cazuri psihiatrice, deși se cunoștea despre apariția frecventă a unor efecte secundare negative serioase. Inițiatorul procedurii, neurologul portughez António Egas Moniz, a primit Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie în 1949 pentru „descoperirea valorii terapeutice a leucotomiei în cazul anumitor psihoze”.
Punerea în practică a procedurii a crescut dramatic în unele țări de la începutul anilor 1940 și până în anii 1950. Până în anul 1951, în Statele Unite au fost efectuate aproape 20.000 de lobotomii. După introducerea medicamentelor antipsihotice la mijlocul anilor 1950, ponderea lobotomiilor a cunoscut o scădere drastică.
În prezent ea este interzisă în multe țări și nu mai este considerată o bună practică în medicina modernă (sursa: wikipedia).
