fbpx

15 septembrie 1885: Zaharina este patentată

Îndulcitorul artificial care a primit patentul cu numărul 326.281 în Statele Unite ale Americii a fost descoperit de  Constantin Fahlberg. Acesta înregistrase, deja, substanța denumită ”sulfinidă benzoică”, despre care a observat să este excepțional de dulce. În noul patent, zaharina era descrisă drept o substanță compusă din o cantitate mică de sulfinidă benzoică și o cantitate mai mare de extras de zahăr din struguri, pe care prima dată a numit-o dextro-zaharină. În această formulă, amestecul avea, după cum spunea Fahlberg ”proprietatea de îndulcire a zahărului din trestie sau a zaharozei și poate fi utilizată cu succes la prepararea de dulciuri și conserve”.

zaharina

Legenda spune, însă, că Fahlberg a descoperit zaharina din întâmplare, atunci când nu s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la birou. Potrivit relatărilor din presă, în 1879, chimistul încerca să găsească noi utilităţi pentru smoala de cărbune. După o zi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă şi atunci s-a întâmplat ceva ciudat.

El a observat că rulourile pe care le mânca erau foarte dulci. Şi-a întrebat soţia dacă a adăugat un nou ingredient în mâncare, iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. A doua zi s-a întors în laboratorul  şi a început să îşi guste ”munca”, până a descoperit punctul dulce. Astfel a apărut zaharina.

Citește și

14 septembrie 1936: Prima lobotomie prefrontală

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.