Închide
Ligia Deca, consilierul prezidențial pe probleme de educație, a acordat un interviu publicației Educație Privată, în care explică filosofia și abordările din programul România Educată. În cadrul interviului, am invitat-o pe Ligia Deca să adreseze câte un mesaj către mai multe categorii generice de elevi, părinți și profesori și să detalieze ce va însemna ”România Educată” pentru fiecare dintre ei.
Mesajul consilierului prezidențial pentru copilul care nu a avut parte, până acum, de educație sexuală nici în familie, nici la școală, este următorul: ”De la acest copil mi-aș cere scuze, în numele adulților care au cenzurat o parte din realitate, refuzându-i accesul la informații corecte, validate științific și explicate pe înțelesul lui care să îl ajute să aibă o viață sănătoasă, inclusiv în dimensiunea ce privește viața sexuală.”
Interviul acordat de Ligia Deca publicației Educație Privată, integral:
Raportul România Educată are 137 de pagini și, dacă îl citim integral, rezultă că este produsul unui efort semnificativ de documentare, de calibrare metodologică și de selecție de idei. De ce avea nevoie Educația din România de un asemenea efort, pentru a-și începe drumul spre reformă?
România avea nevoie de un document asumat, cu un set de propuneri concrete și o linie roșie pentru viitoare măsuri, programe, proiecte de dezvoltare a educației. După mai bine de zece ani, în care am văzut cu toții cât de nocivă este inconsecvența reformelor, cât de dăunător este numărul prea mare de schimbări din educație, după ani de performanțe scăzute în raport cu statele UE și testul dificil al pandemiei la care a fost supus întreg sistemul de educație începând de anul trecut, este evident că aveam nevoie de un set de priorități care să ghideze acțiunile tuturor celor care pot lua decizii în educație (Guvern, Parlament, autorități locale), dar și ale celor care le pot sprijini (actori în educație, mediul privat, societate civilă etc).
La această nevoie răspunde „România Educată” și da, pot spune că a fost un efort semnificativ de documentare, de selecție de idei, de căutare a unor formate, astfel încât, în fiecare capitol, să se poată regăsi un beneficiar – fie el un părinte, un elev sau un profesor. Așa cum ați spus, este o selecție de idei valoroase, armonizate într-o viziune unitară, integratoare. Efortul de a implica atât de mulți oameni (peste 10.000 de cetățeni), cu ajutorul a instrumente diverse (consultări directe, consultări online, Delphi participativ, preluare concluzii ale evenimentelor sub egida România Educată, grupuri de lucru și analize de tip expert).
Am căutat, pe cât posibil, să găsim echilibrul între viziuni deseori diferite, între conservatorismul lui „pe vremea mea” și dorința pentru schimbări uneori prea bruște. Nu există doi oameni care să aibă aceleași opțiuni pentru toate schimbările necesare în sistem. Însă, toți cei care au deschiderea de a parcurge întregul raport sunt sigură că vor rezona cu multe dintre punctele sale. Important va fi ca fiecare dintre noi să sprijine reforma în punctele în care ne regăsim. Pentru că reușita unei reforme reale în educație nu se poate asigura numai top-down, adică printr-o abordare de sus în jos. De aceea am și preferat această abordare participativă, care durează mai mult, dar oferă realism și legitimitate.
Unul dintre conceptele-cheie ale raportului este integritatea. Concret, cum va fi implementat acest concept? Vor apărea mecanisme sau instituții noi pentru a crește nivelul de integritate și de reducere a corupției din sistemul de învățământ sau vor fi reformate/resetate cele existente acum?
Integritatea, asemeni tuturor valorilor, depinde de cum facem ca însuși sistemul educațional să o practice și să o transmită. Este inutil să investim în măsuri punitive și în instituții coercitive, dacă nu avem grijă să introducem, de timpuriu, în mentalitatea elevilor, puterea responsabilității, importanța integrității – ca valoare. De aceea, am acordat o importanță deosebită educației civice și sociale, valorilor, dar și măsurilor legate de integritatea academică menționate în capitolul dedicat învățământului universitar.
În plus, chiar dacă nu este peste tot menționată explicit, integritatea a motivat numeroase opțiuni de reformă. De exemplu, creșterea predictibilității, atât pentru profesori, cât și pentru elevi și studenți, dar și pentru conducerile unităților de învățământ, va descuraja impulsul de a acționa în afara normei.
Care sunt motivele care v-au condus către ideea că Educația din România este pregătită pentru o reformă profundă?
Sistemul de educație este unul dintre cele mai complexe sisteme publice din România, concurat, cred, doar de cel de sănătate. Din păcate, timpul, cum bine afirma Marin Preda „nu mai are răbdare”. Vremurile ne obligă la o schimbare de paradigmă în educație, în acord cu modul în care ne imaginăm că va evolua societatea. Și Președintele României a dorit ca această schimbare să poate veni odată cu „România Educată”.
Ne aflăm într-un declin demografic: ponderea tinerilor în populație scade, ne bazăm pe ei pentru a plăti pensiile unor generații mai numeroase, dar până acum nu le-am oferit competențele necesare (sau cel puțin recunoașterea lor) pentru a avea cariere de succes. Nu putem marșa spre statutul de țară dezvoltată cu 40%+ analfabetism funcțional, 15%+ părăsire timpurie a școlii și doar un sfert din fiecare generație trecută prin studii universitare.
Referitor la context, trebuie să recunoaștem și faptul că Legea nr. 1/2011, care reglementează în prezent sistemul de educație din România, are deja 10 ani. În tot acest timp, a suferit multiple modificări, deseori în contradicție cu filosofia sa inițială. În prezent, ea nu mai are forța pentru a reduce decalajele și pentru a răspunde realităților socio-economice, prezente și viitoare.
Fereastra de oportunitate este dată inclusiv de asumarea Raportului „România Educată” de către Guvernul României, de includerea sa în Strategia Națională pentru Apărarea Țării și de șansa unor alocări semnificative pentru sectorul de educație, atât în exercițiul financiar 2021-2027, cât și în Planul Național de Redresare și Reziliență (unde deja au fost prevăzute fonduri de 3,6 miliarde euro). Avem o pauză electorală care poate însemna construcție participativă și asumare transpartinică. Important este să avem încredere că se poate și că fiecare dintre noi poate pune umărul.
Cum credeți că ar trebui gestionat acel segment din sistemul de învățământ care este refractar la reformă? Care nu și-o dorește și are ca miză stagnarea în zona de confort propriu?
Primul pas ar fi, cred, să citească integral raportul și să treacă prin propriul lor filtru propunerile incluse în acesta.
Unele reforme trebuie pur și simplu implementate, pentru ca România să își atingă obiectivele naționale și țintele internaționale, fără modificări legislative. Schimbările prea dese și fără coerență au generat neîncredere și aceasta a amplificat inerția naturală din sistem. De aceea, am avut mereu răbdarea de a asculta perspective diferite și am alocat timp suficient pentru consultări. Sper ca toți cei care au criticat constructiv proiectul să se implice în faza de construcție, care a demarat o dată cu asumarea implementării de către Guvern. Ar fi o reală dovadă de maturitate. Orice proiect este perfectibil, însă nu putem schimba nimic dacă vom continua să facem lucrurile la fel.
Este important ca societatea să înțeleagă faptul că Proiectul „România Educată” susține implicarea tuturor actorilor în educație, prevede mecanisme de intervenție și stimulente, atât pentru a recompensa performanța, cât și pentru a reduce decalajele. Întregul document are în centru său copilul, care să aibă șansa dezvoltării propriului potențial, într-un sistem echitabil și de calitate, în care meritele sunt recunoscute și individualitatea este valorizată.
Pe de altă parte, chiar în raport există observația că România a ratat toate țintele din domeniul Educației, pentru orizontul 2020. De ce este credeți că va fi altfel pentru orizontul 2030?
Țintele asumate prin România Educată sunt în acord cu ceea ce România are nevoie și cu resursele financiare care ne stau la dispoziție. Am păstrat și ținte mai ambițioase acolo unde avem obiective pan-europene, unde efortul național poate fi dublat de un sprijin adițional din zona Uniunii Europene. Dacă în sistemul de educație vom urmări și susține consecvent atingerea acestor ținte, atunci rezultatele se vor vedea. Depinde de noi toți dacă vom avea maturitatea să construim împreună. Vă asigur că Președintele României va face toate eforturile pentru a susține acest demers.
Este previzibil că nu toți elevii, profesorii sau părinții vor citi cele 137 de pagini ale raportului. Aveți un mesaj scurt despre ce va însemna România Educată pentru următoarele categorii:
Va fi sprijinit concret pentru a-și împlini potențialul, de a deveni un profesionist în domeniul dorit și un cetățean implicat în societate, atât prin măsuri educaționale, cât și prin intervenții sociale personalizate. După creșă și grădiniță, va merge la o școală unde se va simți sprijinit și valorizat. Alături de părinți și de consilierul școlar, își va alege liceul potrivit: teoretic, profesional sau vocațional. Dacă va alege acest drum, ulterior promovării examenului de bacalaureat, va avea toate pârghiile necesare pentru a continua în învățământul superior. Experiența din sistemul de educație îi va oferi reziliența și competențele necesare pentru a se dezvolta profesional, pentru a fi activ în societate și pentru a putea accesa oportunitățile de mobilitate socială oferite de sistemul de învățare pe tot parcursul vieții.
Va regăsi starea de bine, ca valoare asumată de sistemul de educație și ca precursor al identificării resorturilor interne, pentru a excela pe ruta care i se potrivește după gimnaziu. Va înțelege că diversitatea este un atribut fundamental al umanității și că e normal să avem suișuri și coborâșuri, până în momentul în care găsim domeniul în care excelăm.
Va avea, totodată, oportunitatea de a alege una dintre cele trei filiere de dezvoltare, cu ajutorul unui proces de consiliere. Dacă va dori să își schimbe opțiunile la un moment dat, va avea posibilitatea de a se transfera în cadrul sistemului sau de a reintra ulterior, conform interesului academic și profesional.
Că echitatea este prima valoare asumată a sistemului de educație. Că ar trebui să solicite calitate de la orice școală alege pentru copilul său și să lupte pentru asta cu toate mijloacele democratic accesibile. Și nu, nu sunt doar formulări care sună frumos, ci sunt valori și deziderate susținute prin măsuri concrete, precum: programe de sprijin de tipul „Primul student din familie”, interzicerea meditațiilor cu propriii elevi, asigurarea unei mese calde diversificate, finanțarea programului de after-school și multe altele pe care le puteți identifica în Raportul „România Educată”, la capitolele „Echitate”, „Reziliență” și „Alfabetizare funcțională”.
Va avea oportunitatea de a beneficia de autonomia sporită a liceului pentru a personaliza procesele educaționale, pentru a realiza performanță și pentru a pilota noi metode pedagogice. Cred că ar trebui să profite de aceste libertăți noi pentru a contribui la diversificarea modelelor de organizare a educației în sistemul de învățământ, în ansamblul său și la creșterea performanței în întreg sistemul, prin activități de mentorat, consorții școlare etc. Cred că, atunci când ai un dar, este normal să existe generozitatea de a-l împărți cu cei mai puțin norocoși.
Ar trebui să fie mândru că a ales să facă ceea ce îi place. Nu va trebui să simtă că opțiunile sale sunt cu ceva inferioare celor care aleg o carieră academică. Mai mult, nu înseamnă că va avea un parcurs plafonat în carieră. Va avea șansa de a urma o calificare de nivel 5 sau de a lua bacalaureatul și de a se specializa într-o calificare avansată asociată meseriei alese.
Din nefericire, va trebui să înțeleagă că nu există alternative reale la integrarea măcar parțială a unor instrumente digitale. Folosirea instrumentelor digitale în procesul didactic va deveni o constantă în practica pedagogică. Pornim de la premisa că profesorii își înțeleg rolul în pregătirea elevilor pentru viața de dincolo de porțile școlii, iar această viață este, și ea, tot mai digitală. Cu toții vom interacționa digital cu colegii noștri, cu autoritățile, cu rudele plecate în străinătate. Refuzul de a integra dimensiunea digitală va fi sinonim cu excluziunea socială a acelor elevi, astfel că mi s-ar părea un comportament greu de înțeles din partea unui pedagog.
L-aș încuraja să aibă încredere că timpurile se vor schimba și că va fi recompensat pe măsura performanței. Cariera didactică este unul dintre domeniile prioritare ale proiectului.
Că nu putem trăi prezentul cu instrumentele trecutului. Că generațiile s-au schimbat și este imperativ să ne schimbăm în pas cu și pentru ele sau să găsim acel parcurs de carieră pentru care este suficient ceea ce știm. Însă, realist, nu știu să existe meserii care nu beneficiază de revoluțiile tehnologice și științifice produse în ultimul deceniu.
În primul rând, să nu tacă și să nu accepte ca școala să devină un loc al fricii. Să vorbească cu învățătorul, dirigintele sau consilierul școlar, cu părinții sau chiar cu conducerea școlii. Un astfel de copil trebui sa primească sprijin din partea școlii să iasă din situația de agresiune, să își găsească respectul de sine și tăria de a-și cere drepturile. Voi sublinia că, din păcate, fenomenul nu este nou, așa cum unii sugerează, dar conștientizarea lui si asumarea primilor pași pentru combaterea lui în mod sistematic ar putea conduce la o transformare profundă nu numai a experienței copiilor în școli, dar și a societății.
De la acest copil mi-aș cere scuze, în numele adulților care au cenzurat o parte din realitate, refuzându-i accesul la informații corecte, validate științific și explicate pe înțelesul lui care să îl ajute să aibă o viață sănătoasă, inclusiv în dimensiunea ce privește viața sexuală.
În „România Educată” cunoașterea este pe primul plan, iar accesul la cunoaștere este egal. Viziunea propusă este una în care sistemul de educație le oferă cetățenilor în formare informațiile de care au nevoie pentru a se dezvolta armonios, pentru a trăi fără frică de ceea ce este firesc și pentru a contribui ei înșiși la progres. Școala trebuie să fie o enclavă a adevărului, într-o eră în care suntem mereu forțați să chestionăm ce este sau nu real. Această disciplină, oricum se va chema până la final, va avea, de fapt, rolul de a îi ajuta pe tineri să acționeze mereu în cunoștință de cauză, să întâmpine transformarea în adulți cu seninătate, ca pe ceva firesc.
