Închide
Educație Privată și Eclectic FM vă prezintă povestea unor capodopere din muzica pop-rock contemporană. În episodul de astăzi, Thriller, cel mai de succes album al lui Michael Jackson.
Albumul anterior, Off The Wall, marcase prima colaborare cu Quincy Jones și avusese foarte mare succes. Un Grammy, primul din carieră, pentru BEST R&B VOCAL PERFORMANCE, MALE cu piesa Don’t Stop ’til You Get Enough, și vânzările uriașe nu l-au mulțumit deloc pe Jackson.
Thriller a fost un album născut din ambiție exagerată. După Off the Wall, Jackson a dorit să facă un disc care să-l transforme în cea mai mare vedetă din lume. Wow, de la dorință la realizare este un imens ocean al posibilităților. Dorea prea mult, nu-i așa? Dar iată partea incredibilă: exact asta s-a întâmplat.
Albumul a avut un buget de producție de 750.000 de dolari (peste 2 milioane de dolari actuali), ceea ce însemna că echipa a putut lucra în liniște până când toate ideile au căpătat un contur clar. Până când echipa de producție a ajuns la concluzia că totul este perfect.
Piesa Thriller și-a început viața ca Starlight cu versurile Give me some starlight / Starlight sun. Însă Jones și echipa de producție au considerat că nu este suficient de comercial. Thriller fusese deja ales ca titlu al albumului (dintr-o listă de peste 200 de posibilități), așa că au mers mai departe lucrând pe tema asta.
După finalizarea întregului disc, echipa nu a fost pe deplin mulțumită de sunetul final. Așa că au rearanjat din nou fiecare melodie, petrecând cel puțin o săptămână cu fiecare. Billie Jean a fost prelucrată de 91 de ori înainte de a se decide mixul final.
Thriller a fost discul potrivit, la monentul potrivit pentru o industrie în plină schimbare.
Asta s-a suprapus peste dorințele magalomanice ale lui Jackson. Goana după succes i-a fost indusă de un tată abuziv, opresiv, niciodată mulțumit. Când ești un copil fragil, iar sistemul tău de valori se bazează numai pe sistemul de referință al tatălui, lucrurile pot lua direcții nebănuite. O goană nebună, nebună pentru a-și mulțumi în primul rând tatăl, de a vedea puțină lumină în ochii lui.
“Nu ești îndeajuns de bun”, “se poate mai bine”, spuse încontinuu și de la o vârstă foarte mică pot sculpta un caracter lipsit de încredere în sine, dar mai ales îngropa o copilărie niciodată trăită normal. Iar lucrurile răbufnesc la un moment dat.
Momentul muzical a fost foarte bun pentru o rachetă precum Thriller. Pentru o industrie muzicală blocată undeva la granița dintre rămășițele unui punk descompus și creșterea accelerată a unui pop lipsit din ce în ce mai mult de instrumente clasice, dar din ce în ce mai mult bazat pe sintetizator, Thriller a restabilit echilibrul pierdut.
Mai mult decât atât, a fost o descoperire, o iluminare pentru generația tânără. Tot ce s-a pierdut de la Marvin Gaye și perioada lui de glorie, a fost readus pe undele radio. Quincy Jones spunea că muzica neagră a fost motorul pop-ului și că Thriller a readus-o în atenția tinerilor, iar Michael a intrat așa de bine în rol, încât a reușit a conexiune perfectă cu toți acești tineri.
Thriller (Rod Temperton) este din păcate o piesă cocoșată de videoclip. John Landis este regizorul clipului și în momentul Thriller avea deja un lung metraj de succes regizat, The Blues Brothers. Totuși, critica de specialitate nu agrează teribil munca lui la Thriller, dar, ce să vezi, mai toți avem în minte dansul zombiilor.
Beat It (Michael Jackson) este poate cea mai bună piesă de pe disc, o piesă Album-Oriented Rock care nu este anti dans. Dimpotrivă, are ritm, tensiune, beat, solo de chitară, nerv. Iar Jackson este într-o formă teribilă. Jones a vrut să facă din ea o My Sharona a anilor ‘80, dar cred că i-a reușit mult mai bine.
Billie Jean (Michael Jackson) ca interpretare vocală cred că este vârful carierei lui Micahel Jackson. Subtilitatea vocală din versurile She’s just a girl who claims that I am the one / But the kid is not my son rămâne unul dintre momentele de referință în istoria muzicală.
Citește articolul integral pe Eclectic FM.
Thriller Thriller Thriller
