

De ce nu avem aer condiționat în școli
de Cristian Tănase, profesor
Am văzut zilele acestea multă dezbatere pe tema aparatelor de aer condiționat din școlile din România. Că Ministerul Educației nu face nimic pentru asta. Ei bine, dați-mi voie să vă dezamăgesc: Ministerul Educației nu are în atribuții dotarea sălilor de clasă cu aparate de aer condiționat. Și nici nu este legal să cumpere astfel de echipamente și să le distribuie școlilor. La fel cum nu este responsabil nici pentru săpun, hârtie igienică, mobilier, instalații electrice sau reabilitarea clădirilor. Toate acestea sunt responsabilitatea primăriilor și a consiliilor locale. Ei administrează școlile. Ei aprobă bugetele. Ei decid unde merg investițiile.
Așa că, data viitoare când mergeți la vot, nu vă lăsați impresionați doar de panseluțe, borduri schimbate din patru în patru ani, fântâni arteziene sau proiecte de imagine. Întrebați candidatul un lucru simplu: ce a făcut și ce va face pentru școli?
De curând a fost prezentat în presă cazul Primăriei Sectorului 5, care a cumpărat icoane în valoare de 12.000 lei fără TVA, chipurile material didactic pentru școli. Sunt administrații care cumpără și trimit truse de laborator în școli care au transformat laboratoarele în săli de clasă din lipsă de spații. Alte primării cer profesorilor să economisească tușul color, să printeze numai alb-negru, căci nu au nevoie să printeze color.
Știți că există și astăzi școli în care săpunul și hârtia igienică sunt folosite „cu porția”, aproape ca în perioada comunismului? Nu pentru că profesorii sau directorii și-ar dori asta, ci pentru că bugetele sunt atât de limitate încât, dacă ar fi puse la dispoziția elevilor fără restricții, s-ar termina în câteva zile. În loc să discutăm despre normalitate, încă vorbim despre cum să împărțim resurse de bază, într-un sistem de educație din anul 2026.
Știți de ce în unele școli nu se poate monta nici măcar un aparat de aer condiționat? Pentru că instalația electrică este atât de veche încât nu suportă consumul și există risc de incendiu. Practic și-ar da foc la școală! Iar asta nu este o problemă apărută peste noapte. Este rezultatul anilor în care investițiile reale în educație au fost amânate, iar nevoile școlilor au fost ignorate.
O administrație locală responsabilă nu presupune de ce are nevoie o școală. Își întreabă directorii, profesorii și comunitatea, stabilește priorități și investește acolo unde este nevoie cu adevărat. Deciziile care se iau numai în birou sunt utile pentru oricine altcineva, numai pentru elevi și profesori nu!
De ani de zile peticim școlile, exact cum peticim și țara. Punem câte un plasture acolo unde apare o problemă, fără să rezolvăm cauza. O priză schimbată aici, o zugrăveală dincolo, un proiect făcut doar ca să dea bine în poze. Dar infrastructura rămâne aceeași, iar investițiile cu adevărat importante sunt mereu amânate.
Și, cu toate acestea, avem pretenția ca elevii să obțină performanță, iar profesorii să facă minuni. Le cerem rezultate europene în condiții care, de multe ori, sunt departe de standardele pe care ar trebui să le considerăm normale.
Și vă rog eu să renunțăm și la argumentul: „Pe vremea comunismului se făcea școală și fără aer condiționat.” Faptul că generațiile trecute au învățat în condiții grele nu poate fi o scuză pentru a condamna și generațiile de astăzi la aceleași lipsuri.
De aceea, dacă elevii susțin examenul de Bacalaureat în săli sufocante, fără condiții decente, responsabilitatea principală pentru infrastructura școlară nu este a Ministerului Educației și nici a inspectoratului școlar. Ea aparține administrației locale: primarului și consiliului local.
Poate că a venit momentul să înțelegem că o comunitate nu se dezvoltă prin borduri noi, ci prin școli în care copiii pot învăța în condiții demne. Iar un primar care nu pune educația printre priorități nu investește doar prea puțin în școli, ci prea puțin în viitorul comunității pe care o conduce.
P.S. Nu discut aici despre decizia fostului ministru al Educației, Daniel David, de a programa examenul de Bacalaureat într-o perioadă cu temperaturi atât de ridicate. Aceasta este o dezbatere separată.