Voi merge și eu la vot
de Marcel Bartic, profesor de istorie
A fost nevoie, recunosc, de un timp de reflecție, dar am găsit un motiv cu care sunt împăcat.
Îmi voi da votul celor care nu au scos profesorii la întâlniri electorale.
Cei care nu s-au folosit de Inspectoratele școlare, de funcții, de autoritatea pe care o au asupra școlilor pentru a aduce politica în școli. Politică la cel mai mizerabil nivel, pe față, fără nici o rușine.
Voi merge la vot pentru că nu vreau să-mi mai văd colegii în situația asta. Nu-i învinovățesc pentru că știu că mulți dintre ei nu se duc acolo pentru că vor sau cred în balivernele care li se bagă pe gât. Au fost ai nimănui până acum. Sunt la mâna politicienilor de mâna a doua care își folosesc discreționar puterea în învățământul românesc. Sunt numiți sau schimbați directori după cum bate vântul politic. Sunt luați elevi și băgați în fața aparatelor foto pe lângă politicieni care profită de vulnerabilitatea lor.
Voi merge la vot nu pentru că aștept minuni ci pentru că în învățământul românesc a avea o voce a devenit un act de curaj.
Nu de minuni e nevoie în școli ci de curaj.
În România, educația este guvernată de legile fricii.
Părinților le este frică. Profesorilor. Directorilor.
Copiilor le este frică.
Voi merge la vot pentru că sper ca spaimele astea vor dispărea într-o zi. Nu cred că are cineva acum soluția minune pentru a salva învățământul românesc, dar măcar asta poate vom reuși să obținem.
Să ne demonstrăm că putem avea un pic de curaj.
Voi spune, de asemenea, un nu hotărât extremismului, care vrea să întoarcă sistemul nostru de învățământ înapoi cu cincizeci de ani. Care are nostalgii după școala de altădată, după învățat cu mâinile la spate, după ceea ce ei numesc educație, dar era, de fapt, dresaj.
Făcut, nu-i așa, tot prin frică.
Școala se face cu dragoste. Cu zâmbet. Cu drag.
Sper ca o doamnă președinte să înțeleagă mai bine acest deziderat.
Voi merge la vot pentru că le-am spus elevilor mei ca niciodată, dar niciodată să nu se descurajeze, să nu renunțe, să nu se dea bătuți când le va fi greu.
N-o să fiu tocmai eu cel care își încalcă îndemnul.