Șefă de promoție, în discursul de absolvire: ”Ce schimbare așteptați? Mai bine spus, chiar vă doriți una?”

Mihaela Madina Goage, șefa de promoție a Liceului Teoretic “Axente Sever” din Mediaș, a vorbit la festivitatea de absolvire despre problemele din Educație care îi afectează pe elevi și despre inerția sistemului de învățământ. ”Îmi spunea odată un profesor, și mi-a plăcut, un citat din Marin Voiculescu: <În educaţie, educatorul să înceapă cu el. Nu înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti… Educaţia e floarea culturii trecută prin SUFLET.> Eu…foarte puțin suflet am văzut”, le-a transmis eleva profesorilor care au participat la festivitate.

Discursul său a fost preluat de publicația Sibiu100%.ro:

“Stimati profesori si părinți, dragi colegi,

Am pregătit un discurs în calitate de șefa a promoției 2015 – 2019. 
Un discurs atipic, un discurs mesaj, nu de complezentă.

Sunt lucruri bune în acest liceu, însă nu pe acelea doresc sa le evidentiez deoarece sunt sigura ca ceilalti colegi vor vorbi despre ele și nu are rost sa ne repetăm.

Acest discurs reprezintă ….o strigare îndurerată, o strigare menită sa ridice un semnal de alarmă, o strigare care sa ne trezească din indiferența în care suntem.

Acestui discurs i-am atribuit și un titlu … “Mai e mult până departe”.

Pana când profesorii nu vin la școală pentru copii, pana când profesorii nu vor conștientiza care este menirea lor cu adevărat, pana când aceștia nu-și vor preda materia astfel încât elevul sa nu aibă nevoie de meditații…. mai e mult pana departe.

Pana când elevii, la rândul lor, nu-și vor da interesul, nu vor mai fi indiferenți la nereguli, spunându-si ca nu are rost ca tot nimic nu se rezolva… mai e mult până departe.

Pana când părintii nu se vor implica cu adevărat și nu va fi o strânsă legătura între părinti-elevi-profesori, o legătura care sa ducă la o preocupare pentru îmbunătățirea sistemului ….mai e mult până departe.

Putem observa un cerc vicios, o indiferenta, și până când nu rupem cercul … mai e mult până departe.

Pana când orele de curs nu se vor mai desfășura într-o nesfârșita monotonie, în care profesorul alege, și aici vreau sa atrag atenția ca el alege să dicteze în defavoarea stimulării gândirii și a creativității…. mai e mult până departe.

Atât timp cât la nivel general exista o reticență la orice, reticență din partea conducerii școlii, reticență din partea profesorilor, din partea elevilor și părinților ….. mă întreb, eu cu mintea mea, ce schimbare așteptați? Mai bine spus, chiar va doriți una?

Ce însemna ca un liceu sa aibă prestigiu? În niciun caz nu vine din purtatul uniformei, ci tot dintr-un purtat, dar de grija … pentru elevii săi. Un purtat de grijă în mod real, pe care elevii sa-l simtă, să-l trăiască pe pielea lor, sa-l cunoască … asa în mod real, nu din slogane care folosesc cuvinte frumoase, dar fără substanță, cum e sloganul liceului: “O școală prietenoasă, deschisă tuturor”.

Pana când preocuparea pentru elevi nu va fi, cu adevărat, reală și serioasă….. mai e mult pana departe. Pentru că eu am simțit ca nu există o astfel de preocupare … și e trist. 
Și tot trist e când nu ni se acorda încredere …..
Atâta timp cât se tratează cu superficialitate problemele ridicate de elevi … mai avem mult pana departe.

Când profesorii își uita menirea … mai avem, nu mult … ci foarte mult pana departe.
A fi profesor nu este o meserie, ci mult mai mult. Este o vocație.

Angajarea/responsabilitatea profesorilor …îi va angaja/responsabiliza și pe elevi si pe părinti.

Lecția aceasta a responsabilizării, a luării lucrurilor în serios, trebuie sa o dea profesorii. Până nu o dau … ne putem preface … în continuare … ca totul este în regulă.

Îmi spunea odată un profesor, și mi-a plăcut, un citat din Marin Voiculescu: “În educaţie, educatorul să înceapă cu el. Nu înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti… Educaţia e floarea culturii trecută prin SUFLET.” Eu…foarte puțin suflet am văzut.

De zeci de ani se așteaptă noua reforma a învățământului, dar pana cand nu vom înțelege ca schimbarea începe cu fiecare dintre noi (elev-părinte-profesor), pana cand nu conștientizam ca înnoirea începe din interior ……. mai e mult pana departe.

 

Citește continuarea discursului aici.