


Academia Română propune schimbarea modului în care sunt evaluați cercetătorii, proiectele și institutele de cercetare, prin reducerea ponderii indicatorilor scientometrici și trecerea către o evaluare calitativă a rezultatelor științifice. Instituția avertizează asupra proliferării „revistelor prădătoare” și a „fabricilor de articole”, care ar favoriza publicarea rapidă, contra cost, în detrimentul calității cercetării.
Propunerea a fost discutată de Adunarea Generală a Academiei Române în sesiunea din 17 septembrie 2026 și este inclusă într-un comunicat transmis luni, 21 septembrie.
Academia Română atrage atenția asupra creșterii numărului de articole științifice provenite din România și publicate în reviste ale căror practici editoriale ridică semne de întrebare privind calitatea procesului de peer-review, adică evaluarea manuscriselor de către specialiști din domeniu.
Potrivit instituției, printre semnele care pot indica existența unor practici editoriale problematice se numără publicarea excesivă a unor numere speciale, coordonate de editori invitați cu experiență și vizibilitate internațională reduse, precum și timpi de procesare foarte scurți, considerați incompatibili cu o evaluare științifică riguroasă.
Academia Română menționează și rate de respingere neobișnuit de mici, procente ridicate de autocitări și citări între revistele aceleiași edituri, dar și campanii agresive de solicitare a manuscriselor prin e-mail, inclusiv către cercetători care nu activează în domeniul revistei.
„Toate aceste aspecte caracterizează modul de operare al aşa-numitelor reviste prădătoare și al fabricilor de articole, practicante ale unui model de afaceri care urmărește în primul rând profitul obținut de pe urma publicării rapide şi fără discernământ a unui volum imens de articole, pe baza unui proces superficial de peer-review, menit să identifice și să disemineze rezultatele științifice cu adevărat valoroase”, se precizează în comunicat.
Instituția consideră problematic faptul că o parte importantă din bugetele destinate cercetării, deja insuficiente, poate ajunge să fie cheltuită pentru taxele de publicare ale unor astfel de articole.
Academia Română îi încurajează în special pe cercetătorii aflați la început de carieră să aleagă reviste științifice consacrate, cu procese autentice de evaluare. Instituția atrage atenția că indicatorii scientometrici ridicați ai unei reviste nu reprezintă, în sine, o garanție a calității, deoarece aceștia pot fi influențați de strategii editoriale pe care Academia le consideră discutabile.
În ceea ce privește accesul deschis la cercetare, Academia precizează că acesta nu presupune obligatoriu plata unei taxe de către autor. Manuscrisele pot fi depuse în arhive deschise, există reviste de calitate care nu percep taxe autorilor, iar unele publicații oferă opțiunea Open Access după acceptarea articolului, în urma unui proces de peer-review.
Academia recomandă universităților și institutelor de cercetare să susțină cercetarea de calitate și publicațiile din reviste cu reputație bună, în locul unei „supraproducții științifice” fără relevanță.
Instituția le cere, de asemenea, îndrumătorilor de doctorat să îi informeze pe tineri cu privire la efectele acestor practici și să nu accepte elaborarea tezelor de doctorat pe baza unor publicații pe care le consideră prădătoare.
Academia Română semnalează și proliferarea congreselor și conferințelor internaționale pe care le caracterizează drept „prădătoare”. Potrivit instituției, acestea contribuie la construirea unor CV-uri academice care nu reflectă în mod corespunzător valoarea activității de cercetare.
În acest context, Academia Română propune reducerea ponderii indicatorilor scientometrici în evaluarea cercetătorilor, proiectelor și instituțiilor de cercetare.
Printre indicatorii vizați se află factorul de impact, scorul de influență și indicele Hirsch, cunoscut drept indicele h.
Academia Română propune trecerea către o evaluare calitativă, în acord cu principiile Acordului european privind reforma evaluării cercetării (CoARA), adoptat în 2022. Potrivit instituției, evaluarea ar trebui să pună accent pe valoarea, impactul și relevanța rezultatelor cercetării, nu pe formule strict aritmetice.
În cazul unui cercetător sau al unui institut, Academia susține că trebuie analizate în primul rând calitatea publicațiilor, brevetelor și patentelor, precum și contribuția nouă și originală adusă de acestea.
Instituția precizează că nici numărul citărilor nu ar trebui analizat izolat. Relevantă este și calitatea citărilor: cine citează o lucrare, în ce context și în ce jurnal este publicată citarea.