Provocări de început de an școlar pentru învățătorii care preiau clasa pregătitoare

Luni începe noul an școlar, iar elevii din clasa pregătitoare vor face primii pași spre un nou ciclu. Emoțiile sunt nelipsite, atât din partea lor și a părinților, cât și a cadrelor didactice. Cum se adaptează învățătorii la nevoile copiilor de vârstă mică și cum creează un mediu prietenos pentru aceștia? Cum comunică cu părinții, care vin cu multe întrebări și îngrijorări la început de an? 

Anamaria Sterpu, Lavinia Popa și George Rotaru, învățători la Little London International Academy, au împărtășit cu noi câteva dintre provocările de început de an școlar pentru cei care preiau clasa pregătitoare. 

Adaptarea la nevoile copiilor de vârstă mică și crearea unui mediu prietenos și de sprijin

„Cele mai frecvente dificultăți pe care le întâlnesc copiii în primele săptămâni de școală sunt rutinele (orientarea în spațiile școlii), regulile care diferă de cele de la grădiniță, timpul de joacă care este înlocuit cu timpul de învățare, concentrarea pe sarcinile de lucru fiind mai intensă la clasa pregătitoare.

Regulile clasei și ale școlii sunt foarte important de stabilit încă din primele două săptămâni. Cele care au funcționat foarte bine pentru clasa mea au constat în respectul față de profesori, de ceilalți colegi, de școală, păstrarea curățeniei în clasă, dar și în școală, și să aibă foarte mare grijă de lucrurile lor.

Eu cred că răbdarea și atitudinea prietenoasă ale cadrului didactic plusează mereu pentru siguranța emoțională a copiilor și ajută la crearea unui mediu pozitiv și stimulant pentru copii.

Pentru clasele mici, însă nu numai, impactul vizual este imens, așadar, felul în care este amenajată clasa (culori, mărimi, multe imagini) ajută atât la acomodare, cât și la învățare  – Anamaria Sterpu, învățător clasa întâi.  

„Tranziția de la grădiniță la școală se realizează treptat, etapizat, cu înțelegere din partea cadrului didactic și cu deschidere pentru înțelegerea specificului individual. În primele săptămâni de școală, copiii plâng pentru că le e dor de mama, sau pentru că nu au fost însoțiți de tata până la clasă, alții sunt triști pentru că nu au jucăria preferată, sau pot fi supărați pentru că nu dorm la prânz. Adaptarea la programul de școală înseamnă rutine de construit și implementat, reguli de respectat, instrumente și noi rechizite de utilizat, la școală. 

Pe baza unor reguli împreună cu elevii stabilite și respectate, toți copiii vor avea posibilitatea să fie la școală cea mai bună versiune a lor. Glumițele, jocurile, surprizele, recompensele de orice fel aduc bucurie și satisfacție elevilor noștri, asigurând mediul pozitiv, încurajator, stimulant și sigur pentru ei. 

Amenajarea clasei este importantă pentru că reprezintă spațiul în care elevii își petrec 85% din timp. Un spațiu luminos, prietenos, neîncărcat cromatic, dar ofertant din punctul de vedere al interacțiunilor și activităților de realizat reprezintă ceea ce ne dorim noi, ca profesori, pentru elevii noștri.” – Lavinia Popa, învățător clasa întâi

„Tranziția se face treptat prin păstrarea anumitor elemente specifice grădiniței, dar, în același timp, pe fondul creării unui cadru emoțional și sentimental propice, trebuie introduse, cu tact pedagogic, rutinele școlare.

Spațiul școlar, sala de clasă, învățătorul, rutina zilnică, alta decât cea de la grădiniță, pot crea un disconfort emoțional. Crearea unui climat familial, pe cât posibil, cu reguli armonioase care să vină în ajutorul copilului și o colaborare strânsă cu părinții, pentru identificarea unor eventuale disfuncționalități emoționale ale micilor școlari, sunt strategii pe care le-am folosit pentru a sprijini copiii care au dificultăți emoționale legate de separarea de părinți. 

Amenajarea clasei joacă un rol important în confortul emoțional al copiilor și în procesul de învățare. Colțul poveștilor bine ilustrat, apoi panourile cu litere și cifre (amuzante) creează un ambient plăcut. Inventivitatea dascălului e hotărâtoare în acest sens. 

Dacă se înrădăcinează un cadru afectiv și sentimental pozitiv între învățător și copiii, după se poate construi și academic.” – George Rotaru, învățător clasa a III-a

Provocări legate de curriculum 

„Recunoașterea anumitor litere (d/b, m/n, p/q), cred că aceasta a fost cea mai mare provocare la clasa pregătitoare. Dar oricum ar fi, se corectează cu răbdare.

La vârstele mici, învățarea prin joc mi se pare esențială, nu doar pentru captarea atenției, dar mai ales pentru asimilarea cunoștințelor necesare nivelului. Neștiind să citească sau să scrie, imaginile sunt mult mai eficiente în realizarea învățării. Se pot realiza foarte multe jocuri pornind de la o singură imagine. 

Am facilitat tranziția de la grădiniță la școală pentru copiii din clasa pregătitoare, în mare parte, prin foarte multe jocuri, activități motrice fine și multă muzică. Reușesc să fac lecțiile atractive, care să mențină atenția copiilor prin diverse jocuri, cum ar fi jocurile de rol, manipularea obiectelor, documentare interesante și animate.” – Anamaria Sterpu

„Provocările legate de predarea învățării de bază pot fi trecute prin exercițiu îndelungat, exerciții de prelungire a perioadei de concentrare a atenției pe sarcina de realizat, prin recompensă și aprecierea efortului depus. 

Jocul este modalitatea principală de activitate a elevilor mici și mijlocul prin care ei devin parte a oricărei inițiative. Elevii mici sunt activi, ei comunică cu ușurință, construiesc situații imaginare în care se implică ad-hoc, se provoacă unii pe alții, demonstrând creativitate și inițiativă. Jocul poate lua orice formă în funcție de cerințe, de conținut, de tipologia grupului de școlari, de nivelul lor de înțelegere și dorința de participare și implicare. 

Jocurile, surprizele, elementele de suspans, recompensele pentru întărirea comportamentului dorit aduc bucurie elevilor și asigură concentrarea lor asupra activităților realizate.” – Lavinia Popa

„Provocările legate de predarea învățării de bază pe care le-am întâlnit sunt stabilirea unor reguli clare de citit și scris, prin eliminarea unor deprinderi greșite de citit, scris, numerație cu care unii copiii vin, din păcate, la începutul ciclului primar. 

Învățarea centrată pe nevoile și dorințele copilului, prin descoperire și activități care reflectă realitatea sunt unele din lecțiile creative menite să mențină atenția copiilor la această vârstă. 

Bine dozat, jocul didactic este foarte important în această fază a învățării. El trebuie să conțină elemente cuprinse în curriculum, într-o prezentare atractivă. Jocul didactic este foarte eficient, dacă se încheie cu o povață.” – George Rotaru

Comunicarea cu părinții

„O relație de încredere cu părinții în primele săptămâni de școală se construiește cu transparență. Nu se poate crea o relație cu părinții bazată pe încredere și siguranță dacă nu există sinceritate în transmiterea informațiilor necesare. Părinții se liniștesc, având încredere că ai lor copii sunt pe mâini bune.

Părinții sunt anunțați din timp în privința organizării evenimentelor, ieșirilor, excursiilor. Până la urmă, un lucru pe care l-am observat ca învățător este că părinții sunt de acord cu lucrurile propuse dacă avem în vedere siguranța și dezvoltarea propice a copiilor și dacă există transparență în privința acestor lucruri.

Implicarea lor în activitățile propuse la clasă merită adusă în discuție. De exemplu, a ajutat foarte mult să îi invităm pe părinți să vină la școală să-și prezinte viața profesională sau să mergem noi la locurile lor de muncă. A omogenizat grupul de elevi și de părinți și a întărit relația părinte-profesor-copil.” – Anamaria Sterpu

„Comunicarea deschisă, corectă și transparentă, obiectivă și neutră asigură baza unei relații de încredere între părinți și cadre didactice. Părinții sunt preocupați de capacitatea copiilor de a se adapta la mediul școlar și cerințele acestuia, la programul și orarul zilnic.

Legătura afectivă solidă în relația cu părinții stă la baza viitoarei evoluții școlare a elevului. Comunicarea cu aceștia, în cadrul întâlnirilor individuale, reprezintă o modalitate eficientă de identificare a elementelor de lucru.” – Lavinia Popa

„O relație de încredere cu părinții, în primele săptămâni de școală, se construiește prin prezentarea în fața acestora a modalităților instructiv-educative prin care învățătorul își propune să vină în întâmpinarea copiilor, într-o manieră convingătoare.” – George Rotaru