Închide
Fizicianul Cristian Presură și-a publicat, pe pagina sa de Facebook, carnetul de note din anii de gimnaziu.
”Unele dintre note sunt <umflate>”, a fost constatarea omului de știință, când a analizat discrepanțele din rezultatele sale școlare.
Postarea lui Cristian Presură:
Un carnet de elev de generala din anii ’82-’85. Ma uit si sunt oarecum mirat. Am fost mereu al doilea din clasa, dar unele dintre note sunt „umflate”. Cum se poate ca in clasa a VII-a sa am zece pe linie la muzica, iar intr-a VIII-a 7 si 9? Clar, am schimbat profesorul. La fel, Rusa, 10 pe linie, cand la clasa stiu cum ne bateam la propriu cu cartile care zburau prin aer, sau chiuleam la piscina. Profesoara, intimidata, nu zicea nimic, iar eu azi nu stiu decat 3 cuvinte in rusa.
Constitutie 10, aaaa, e pe bune, aici era domnul Nicolae Perpelea, un profesor fascinant, care povestea frumos si ne punea sa gandim (l-am avut profesor si la liceu si la facultate, ce intamplare!). Romana 10 intr-a VII-a (o scoteam cu gramatica) apoi 7 intr-a VIII-a! A venit doamna Calavrias, vecina de bloc, exigenta cu toti dar care preda gramatica de ziceai ca e matematica. Mi-a dat cred primul 4, special la gramatica, sa-mi scoata aerele din cap.
Unele note sunt insa si muncite: matematica cu domnul Dragos Constantinescu (ma pregatea pentru olimpiada) fizica si chimia (aveam laborator!, faceam experimente, imi aduc aminte si acum micile noastre erori in urma carora trebuia sa evacuam sala din cauza fumului). Si istorie a fost 10 pe bune, intr-a VII-a profesorul voia sa ma trimita la olimpiada, dar nu putea ca mergeam la matematica. Nu avea cum sa nu-mi placa ce preda, cand ne aducea unelte de piatra de la muzeu si ne spunea ca valorau cat o masina in acele timpuri! Intr-a opta am primit un nou profesor, cu un stil diferit, care insa ne-a aratat pe harta cum dupa Prut se vorbeste romaneste. Iar la sport 10 pe linie la domnul diriginte Anescu, pentru ca jucam fundas in echipa clasei.
Una peste alta, un carnet cu note mari pentru ca era intr-o scoala de cartier muncitoresc (exigentele erau poate mai scazute), pentru ca am avut noroc de multi profesori entuziasti, si pentru ca mama imi insuflase ideea in primara (cand statea cu mine in fiecare zi la teme) sa invat la materiile importante.
Am amintiri multe si frumoase din scoala generala, de la pantofii noi pe care ii cumparam mereu numai inainte de a incepe scoala (ce mandru umblam cu ei, si cat ma bateau la calcai!), la orele de stiinte exacte, care umpleau programa si unde mi se deschidea, literal, o lume noua in fata ochilor, la costumul de scolar cu numarul matricol (eu inlocuiam haina cu o bluza de sport si profesorii ma acceptau asa) la partidele de fotbal aproape zilnice, covrigii de langa scoala, prietenii, fetele de care ma indragosteam. Scoala generala nr.9, o scoala oarecare, dintr-un cartier oarecare, dintr-un oras oarecare de provincie. Nu imi aduc aminte sa ma fi plictistisit vreodata desi, cand se apropia vacanta, tanjeam la casa bunicii si prietenii mei de pe peste drum. Dar asta era o alta poveste a unei copilarii frumoase in vremuri cat de poate de dificile.
