Închide
Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a ironizat ideea senatorului USR ca părinții din fiecare școală să decidă trecerea online la incidență peste 6 la mie și a calificat-o drept ”o prostie” și ”o inepție”.
”Sunt părinte, am ca ministrul o relație foarte bună cu Federația Națională a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, federația reprezentativă la nivel național, dar totuși, ca profesor cu experiență de peste 30 de ani, vă spun că profesorii au rolul lor. Dacă mergem în direcția indicată de tânărul meu coleg, aș întreba oare nu cumva pasul următor este ca atunci când acei părinți care vor să voteze cu privire la ce se întâmplă în școală și își duc copilul la medic nu vor să voteze și diagnosticul? Să fie stabilit printr-un vot. Sau poate și tratamentul să fie stabilit printr-un vot al părinților. Este o situație similară. Să decidă părinții ce notă să ia copilul, sigur, ar fi o variantă și asta. Doar că atunci când vor avea un examen național, șocul va fi mult prea puternic. Nu. O spun cu toată răspunderea. Este, în mod evident, o prostie. Profesorii au rolul lor în educație, medicii și specialiștii în medicină au rolul lor în sănătate. Noi, părinții, e bine să respectăm. Este o inepție. Cum adică să decidă părinții cum funcționează școala?”, a declarat Cîmpeanu, în seara aceasta, la B1Tv.
Senatorul USR Ștefan Pălărie afirmă că, în contextul valului 5 al pandemiei, ar fi fost ca, în localitățile care ating pragul de incidență de 6 la mie, părinții din fiecare școală să poată decide trecerea online a unității de învățământ.
Ce spune Ștefan Pălărie:
Normele date de ordinul comun Ministerul Educației și Ministerul Sănătății – fac ca la rata de incidență comunitară de peste 3 la mie simultană cu rata de vaccinare mai mică de 60% a angajaților școlii să ducă automat la trecerea școlii în online. În București, de mâine ar trebui ca 55-56 de școli să treacă cu forța în online din cauza ratelor de vaccinare de până în 59.99%. Dincolo de faptul că a fost și rămâne lipsită de logică epidemiologică această măsură pe care am mai criticat-o în trecut, mai avem o mare problemă: Ce se întâmplă peste 3 la mie? Din nou ordinul comun spune că doar la apariția unui caz în clasă, clasa trece în online. Dar problema majoră va fi în câteva zile faptul că vom sări de 6-la-mie în multe comunități. Acolo, părinții care au situații medicale complicate în familie vor ajunge să se roage să apară un caz în clasă pentru a se muta online, nemaiputând să suporte presiunea psihică a ratei uriașe de incidență din comunitate. Vor protesta violent.
O măsură mult mai logică și mult mai bună ar fi fost ca, la depășirea ratei de incidență de 6 la mie, printr-o decizie descentralizată, colectivul de părinți de la clasă să hotărască dacă trec în online cu toții sau rămân pe opțiunea cursurilor cu prezență fizică. De departe, o decizie descentralizată în aceste condiții va permite părinților să ia împreună cea mai bună decizie în funcție de situația medicală a familiilor, în funcție de prezența echipamentelor și a calității învățării online, în funcție de posibilitatea de a rămâne acasă pentru a supraveghea propriii copii sau nu. Această decizie comunicată învățătorului sau dirigintelui ar putea să constituie un mod de lucru în care părinții să aibă cu adevărat posibilitatea de a lua cea mai bună decizie pentru copiii lor. În lipsa acestei prevederi, tensiunea din rândul părinților aflați în comunități cu rate uriașe de incidență se va sparge cu un zgomot asurzitor. Cel mai probabil luni sau marți săptămâna viitoare.
