Închide
Vlad Jipa, profesor de limba română la Școala Evrika, a analizat pentru Educație Privată subiectele pe care le-au primit candidații care au susținut proba de astăzi din cadrul bacalaureatului.
Analiza transmisă de cadrul didactic:
Proba de BAC la limba și literatura română este, prin structura subiectelor, întotdeauna previzibilă. La fel au stat lucrurile și anul acesta, la proba susținută de absolvenții de liceu astăzi.
După cum ne-am obișnuit, la întrebarea „Ce a picat la română?” se răspunde simplu și scurt: Bacovia (la real) și Arghezi (la uman), deci poezie. Tot poezie au avut și la simulare, dar alegerea autorilor pentru fiecare profil a făcut subiectele de azi, de la examen, puțin mai accesibile — la simulare, elevii au avut de scris despre Blaga la real și despre Barbu la uman. Totuși, subiectul al III-lea nu este singurul, ci doar cel mai discutat.
Subiectul I, punctul A propune cinci cerințe, deja foarte familiare tuturor elevilor care susțin examenul, din moment ce cele cinci verbe de comandă nu se schimbă niciodată. Ca text-suport, elevii au avut de citit un fragment din „Sufletul nu cunoaște distanțele. Pagini de corespondență cu familia Pillat” de Pia Pillat. Acest subiect verifică mai ales capacitatea de a extrage informații din text și de a înțelege sensul literal al textului (exercițiile 1–4), un singur exercițiu punând elevii în situația de a interpreta, de a reflecta asupra celor citite (exercițiul 5) prin prezentarea unei trăsături a unui personaj. Textul argumentativ propus la subiectul I, B a abordat o temă familiară absolvenților, anume modalitatea de pregătire pentru examene, care ar fi trebuit să le permită elevilor să găsească ușor exemple proprii, fie din experiența culturală, fie din cea personală. Nu întotdeauna textul argumentativ e așa abordabil, vorbindu-le tinerilor (măcar puțin) despre viața lor.
Dintre variantele posibile de cerință pentru subiectul al II-lea, a picat tot una relativ ușoară: prezentarea perspectivei narative dintr-un fragment din „Jar” de Liviu Rebreanu. Elevii sunt obișnuiți cu această cerință nu numai din pregătirea subiectului al II-lea, ci și din eseurile pe care le învață pentru subiectul al III-lea.
Ca urmare a nivelului mare de predictibilitate a subiectelor și a cantității mari de conținuturi care ajung, din păcate, să fie memorate, dacă a fost greu sau ușor depinde de fiecare și e o experiență subiectivă. Și, în plus, nu asta e cel mai important, ci cât învață elevii pe parcursul liceului de fapt. Modelele de subiecte pe care elevii le primesc an de an și care ar trebui, teoretic, să îi ajute, mai mult îi încurcă. Fiindcă ele împiedică învățarea reală și invită, după deja bunul obicei, la șablon.