7 strategii practice pentru părinți, din prima carte de parenting validat științific

sursa foto: Vidal Balielo Jr/ pexels.com/

În procesul de creștere și educare a copiilor este esențial ca părinții să aplice metode de intervenție bazate pe cercetări științifice. Prima carte publicată în România despre parenting validat științific, coordonată de Oana David și Daniel David, profesori la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, oferă 7 strategii practice pentru părinți, simplu formulate, care țin cont de profilul psihobiologic al fiecărui copil și pot contribui la dezvoltarea sănătoasă a acestuia.

1. Mintea umană a copiilor are mecanisme psihobiologice relevante (mult vs. puțin) atât pentru întăriri, cât și pentru pedepse. Mecanismele, în funcție de copil și de context, pot funcționa independent sau împreună (rezultând astfel cel puțin 4 profiluri combinate). Aceste mecanisme au o componentă genetică (ceea ce le face stabile în același mediu) și una de mediu (ceea ce le poate schimba, în limitele permise de genetic, odată cu schimbarea mediului).
2. Practicile parentale trebuie ajustate profilului psihobiologic al copilului la momentul respectiv, orice nepotrivire sau exagerare – ex. spre „parenting pozitiv” (utilizarea exclusivă a recompenselor) sau „parenting negativ” (utilizarea dominantă a pedepselor) – putând afecta dezvoltarea copiilor.
3. Pentru copiii sensibili la întăriri, părinții trebuie să utilizeze mai ales întăriri nu pedepse, iar întăririle trebuie să fie dominant pozitive (ex. „fac ceva ca să primesc o recompensă”), nu în primul rând negative („fac ceva ca să evit o pedeapsă”). Regulile pot fi formulate aici în termen de „prescripție” (ex. „ce să fac”). Utilizarea pedepselor trebuie să fie aici ceva secundar și facultativ, ca mijloc de antrenament pentru viață.
4. Pentru copiii sensibili la pedepse părinții trebuie să utilizeze mai ales pedepse dominant negative (ex. „pierd un beneficiu), nu în primul rând pozitive (ex. „mă izolez 10 minute”), iar pedepsele fizice trebuie evitate (mai ales în contextul reglementărilor privind drepturile copiilor). Regulile pot fi formulate aici în termen de „interdicție” (ex. „ce să NU fac”). În paralel trebuie însă activată și componenta psihobiologică legată de întăriri, ca mijloc de antrenament pentru viață.
5. Pentru copiii sensibili atât la întăriri, cât și la pedepse se pot utiliza practici parentale din ambele zone, cu dominanța celor legate de întăriri.
6. Pentru copiii cu sensibilitate scăzută atât la întăriri, cât și la pedepse se pot angaja mai intensiv și personalizat practici parentale bazate atât pe întăriri, cât și pe pedepse, iar dacă se dezvoltă probleme psihocomportamentale și emoționale, practicile parentale vor trebui personalizate cu ajutorul unui specialist în psihologie.
7. Întăririle și pedepsele trebuie gândite într-un program parental mai complex, care, pornind de la profilul psihobiologic al copilului, implică disciplinarea prin angajarea întăririlor/pedepselor prin reguli adecvate (ex. clare, anticipate, adaptate vârstei și negociate când este posibil), totul însă pe fondul acceptării necondiționate a copilului ca persoană (fără a asta să însemne că suntem de acord și cu ceea ce face!).

Cartea este deja disponibilă la editura Polirom (https://polirom.ro/psihologie/8304-tratat-de-interven%C5%A3ii-parentale-validate-%C5%9Ftiin%C5%A3ific.html) și în librării

A apărut prima carte de parenting validat științific, coordonată de Oana și Daniel David, profesori UBB