Programa pentru literatură: un muzeu. Ce fac copiii din UK la aceeași vârstă

de Gabi Bartic, CEO Brio

Cum ar fi dacă am preda literatura ca în secolul XXI?
1. O programă pentru altă epocă
Noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a este corect redactată. Arată modern în introducere, vorbește frumos despre competențe, despre reflexivitate, despre context, despre gândire critică, despre estetici și despre valori. Este scrisă cu grijă, cu cultură, cu reverență față de tradiție.
Dar când ajungi la conținuturi, intri într-un muzeu.
Mitul, letopisețul, legenda, iluminismul, Școala Ardeleană, memorialistica de călătorie, pașoptismul, realismul, Junimea — primele patru secole de literatură română comprimate în 34 de săptămâni, la 15 ani, cu lecturi integrale de romane și comedii de secol XIX.
E o excursie diacronică masivă, perfectă pentru o facultate de litere, dar copleșitoare pentru un elev.
Programa pare să fi uitat că elevii de astăzi sunt născuți în 2010, nu în 1810.

2. Ce fac copiii din UK la aceeași vârstă?
În Year 10 (echivalentul clasei a IX-a), elevii britanici studiază două mari domenii:
A. English Language — literație reală, ancorată în prezent
– analizează articole de presă, discursuri publice, eseuri
– identifică bias, intenție, persuasiune
– învață să construiască argumente coerente
– scriu povestiri moderne, descrieri, texte persuasive
dezvoltă capacitatea de a citi lumea, nu doar paginile unei antologii
B. English Literature — literatura prin ochii lumii actuale
– un roman modern (de secol XX)
– o piesă clasică (de obicei Shakespeare)
– o antologie tematică de poezii
– texte care vorbesc despre identitate, societate, conflict, moralitate
– compară texte literare cu filme, discursuri, produse media
Elevii britanici sunt formați ca cititori ai lumii în care trăiesc.
Literatura e instrument de înțelegere, nu relicvă, deși trec și ei prin Shakespeare.

3. La noi, ritmul e de seminar universitar
Programa românească confundă studiul literaturii cu istoria literaturii.
Confundă limba română cu lingvistica istorică.
Confundă analiza cu inventarierea.
Confundă competențele cu epocile.

Elevii parcurg:
– evoluția alfabetelor
– istoria tipăriturilor
– circulația textelor
– structuri sintactice avansate
– variație istorică și dialectală
– patru epoci literare în același an

Ce nu parcurg?
– fake news
– argumentare
– text digital
– media literacy
– discurs public
– teme relevante pentru viața lor
– autori contemporani
– literatura ultimilor 30 de ani
Programa e modernă în limbaj, dar anacronică în structură/conținut.

4. Elevii români nu sunt formați pentru viață, ci pentru canon
Elevul de azi învață cine era Coresi, dar nu învață să citească o știre critic.
Știe ce e subiectiva, dar nu poate formula un e-mail coerent.
Știe ce înseamnă pașoptismul, dar nu poate deconstrui un discurs manipulator.
Știe trei definiții ale basmului, dar nu poate scrie un text personal coerent.
Și nu e vina lui.
E vina noastră, a adulților care îi punem în față un meniu curricular conceput pentru o lume care a încetat să existe.

5. Întrebarea: cum ar fi dacă…?
Cum ar fi dacă și elevii români ar studia literatura ca în UK?
Nu cu superficialitate.
Nu cu “ușurătate”.
Nu cu renunțări la rigoare.
Ci cu sens.
Cu accesibilitate.
Cu relevanță.
Cu bucurie a lecturii.

6. O alternativă posibilă și realistă, de la un ne-specialist:
I. Literație (model English Language)
– scriere funcțională: e-mail, articol, discurs public
– media literacy: bias, intenție, surse
– texte non-ficționale contemporane
– argumentare modernă
– narativ personal, jurnal digital
II. Literatură (model English Literature)
– un roman românesc post-1990
– o piesă modernă
– o antologie tematică de poezie contemporană
– un text clasic major (Eminescu/Caragiale/ce-or decide specialistii), nu un turnir de epoci
III. Proiecte
– portofoliu digital
– prezentare pe teme sociale
– eseu comparativ text-film
– jurnal de lectură autentic

7. Și totuși: cine scrie programele?
Aici vine partea sensibilă.
Autorii acestei programe sunt (citesc) profesori, lingviști, universitari, oameni respectați în comunitatea academică și didactică. Sunt formați în cultura universitară clasică, pasionați de literatură, experți în limbă. Lucrează, predau, cercetează, scriu cu rigoare și seriozitate.
Și tocmai pentru că le respect experiența, îndrăznesc să spun ceea ce este vizibil pentru oricine vede elevii:
au scris o programă pentru specialiști, nu pentru copii.
O programă pentru oameni ca ei.
Pentru cei care iubesc deja literatura.
Pentru minți deja structurate, deja câștigate.
Dar nu pentru elevii de 15 ani ai anului 2026.
Și, mai grav, nu pentru adulții anului 2035 — când acești copii vor termina și ciclul următor.
Adulții aceia tineri vor trăi într-o lume a infoxicației, a manipulării subtile, a textelor digitale, a identităților fluide, a narativelor media, a AI-ului conversațional.
O lume care cere competențe radical diferite față de cele ale secolelor XVIII și XIX.
Programa asta îi respectă pe specialiști, dar nu îi ajută nicicum pe copii.
Și nu vom forma cititori printr-o programă care e, în sine, un exercițiu de erudiție.
Vom forma, în schimb, generații care vor asocia lectura cu efortul, cu distanța, cu respingerea.

8. Concluzia
Nu putem cere copiilor să iubească lectura dacă le dăm ca prim contact cu literatura un maraton de epoci.
Nu putem forma gândire critică dacă predăm doar istoria literaturii.
Nu putem pregăti viitorul dacă predăm exclusiv trecutul.

Și atunci, întrebarea mea rămâne, simplă și tulburătoare:
Ce-ar fi dacă, măcar o dată, am scrie o programă nu pentru noi, ci pentru ei?
Nu pentru canon, ci pentru copii?
Nu pentru trecut, ci pentru viitor?
Cu muzică, doldora de referințe, cum mi s-a arătat. Asculțați, auziți, dați cu pietre, all good.

Prof. Liviu Papadima: Noua programă duce studiul literaturii în liceu cu trei decenii în urmă